Ii asa de frustrant sa stii ca esti chemat la ceva MARE si sa te multumesti cu lucruri mediocre...
Ii asa de puternica teama ce te doboara la fiecare pas impiedicandu-te sa-ti implinesti chemarea...
Ii asa de amagitoare fuga departe de singura Persoana care te poate ajuta sa scapi din agonie...
Cateodata e asa frustrant ca mai repede il credem pe satan, tatal minciunii, cand ne spune ca nu putem sa ne depasim conditia, decat sa Il credem pe Hristos, Adevarul intruchipat cand ne spune ca putem muta pana si muntii...
Poate ca il credem pe cel rau pentru ca ne e mai comod sa credem ca nu putem si sa nu facem nimic sa schimbam asta, decat sa credem ca putem muta muntii si sa facem un efort pentru asta...
Nu zicea rau cel ce a zis citatul asta:"Iadul e dovada respectului si dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Daca nu am vrut sa fim cu El in viata asta, de ce sa ne oblige sa fim cu El o vesnicie in cer?"
Diavolul vine cu minciuni asa melodioase ca ai impresia ca sunt cele mai frumoase lucruri pe care le-ai auzit vreodata...dar atat ramane: o impresie...o minciuna!
CAteodata ma simt ca o masina ce are motorul innecat...incerci sa o pornesti si tot baraie pentru un timp, dar se opreste intr-un final...ma tot gandesc daca dupa ce incerci destul va reusi sa porneasca sau va ajunge la fier vechi?
Speranta aici e ca Domnului ii place sa repare masini stricate...
