Motto:”I thank You Lord for dying upon the tree of Calvary,
I thank You Lord for loving me…
I thank You Lord for dying for me…”
A fost odata un taram plin de ….mine
Si a venit un Imparat si-o mare iubire El mi-a aratat…
Eu ma las mai greu asa ca El…nu S-a bagat, a stat si a batut la usa pana am deschis si a intrat.
Florile strivite din vaza Le-a udat si tabloul stramb cu mine tot El l-a luat.
S-a pus pe un scaun si a-nceput sa picteze…
Si de atunci un mai stiam ce-o sa urmeze.
M-am hotarat sa-ncep sa-I fac favoruri…
“Poate merge!” gandeam eu “si-o sa ma aleaga drept model”,
dar mereu Il incurcam dandu-I peste penel,
asa ca bland cum este El…si rabdator…S-a dat la o parte si m-a pus pe mine in vizor…
M-a pus langa culori si langa panza alba, mi-a zis: “Picteaza fiico, caci mi-ai cerut-o draga.
Eu te iubesc atata, ca sa-ti rezist nu pot, sa te vad zbatandu-te, lovindu-te la cot.
Picteaza cum n-ai mai facut-o!” eram entuziasmata
“Picteza, caci asa-mi esti draga…picteaza, umple panza alba!”
Si-am luat pensula-n mana dreapta,
bagai cotorul in vopsea,
eram asa entuziasmata….
“Dar stai, eu nu stiu a picta!”. Am realizat eu ingrozita, facand miscari stangace, pacatoase, ca panza alba eu s-o umplu de pete rancezi si hidoase.
La inceput eu m-am speriat, am daramat si panza si vopseaua…
Dar Creatorul nu spuse nimic…
El ma lasa sa plang, sa realizez ca El va trebui sa spele iar podeaua.
Am inceput sa-mi dau cu seama ca haina-I Sa stralucitoare se umple toata de vopsea
Ca cioburile din pahar strapung si mana-I si ambele picioare
Picioarele-I alunecau, in timp ce eu, vazand napasta, fugii afara pe balcon…
Si cu stupoare incepui sa plang…vazui cum sangele-I curge siroi, vazui cum haina-I plina de noroi strapunge si picior si coaste,
nu am putut sa-L las ca sa-mi picteze o viata fara de pacate?
M-am aplecat spre panza alba, acum-negrita de pacat si suferinta
gasii haina acelui Imparat…era patata de sangele-I curat ce curse pentru- a mea fiinta.
Imi venea sa merg, sa-L caut si sa-I spun ca-mi pare rau…
vazui o umbra, era El, era Salvatorul meu!
Pictorul, spalat, in haina alba, Isi sterse haina de pacat…venind `napoi cu un cadou:
“Venii copila mea, nu plange, adusei alta panza alba
Pe care cu vopseaua Mea face-o-voi sa straluceasa,
dar o conditie iti voi pune, iti sterge lacrima si canta,
priveste tu la panza alba ce-o voi picta cu al Meu sange…
Daca Ma lasi sa-ti fac viata un cer de glorii si cantare…
atunci dute, canta si slujeste, iarta si da vestea mare
Ca astazi, in aceasta zi de mare sarbatoare, Salvatorul va veni
Si va picta in orice zi, fie ca-s nori fie ca-i soare, viata asta trecatoare, a unor miei ratacitori,
ce-i voi intoarce de sub spini in acea zi cand voi veni!
Acuma dute, un privi in urma
Ci lasa Autorul glorios viata sa-ti picteze, sa-ti scrie zi de zi…
Lasa in urma pamantul fara de folos
Alege viata-n vesnicie
Alege-ma ca sa traiesti
Si lasa tot ce-a fost sa fie
Stange Cuvantul Meu sa un pacatuiesti
Petrece timp de partasie
Traieste viata ca sa-nveti pe altii
Si vino langa Mine in iubire
Ca sa traiesti si sa iubesti cu seama
Vino si-ncheie legamantul
Ia doar curaj, nu-ti fie teama,
Lasa sa cante tot pamantul
Lasa-ma ca sa-ti fiu Tata
Si fiica mea…spre cer vom merge impreuna-odata!”
