joi, 17 decembrie 2009

azi am inceput ziua cu responsabilitati...de la inceput am fost pusa inaintea unor decizii importante pentru mine si ...stii cand vin momentele alea de confuzie incat nu stii in ce parte sa te uiti...si cand incepi sa cauti raspunsuri iti amintesti ca singurul loc unde e indicat sa mergi este la Cruce!
sau mai stii momentele alea cand trebuie sa faci lucruri care nu iti plac? si nu numai unul...ci in fiecare zi o gramada, timp de muuulte zile!
vorbeam cu un prieten si ma intreaba: "ce faci?", "incerc sa trag de timp desi stiu ca asta nu imi face prea bine!"..."ai reusit sa prinzi timpu de un colt si tragi de el?!"..."da si daca ai stii ce tare incerc sa trag...dar pare ca incepe sa se rupa." Cunosti senzatia asta?
si chiar azi cand au venit atatea responsabilitati pe cap si cand nu mai stiam ce sa fac, ma uit la versetul zilei si scrie: "nu va ingrijoratii de nimic; ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri" Filipeni 4:6
si atunci...El vine si ma asigura ca totul va fi bine, trebuie numai sa cred si sa ascult de El. si El e Dumnezeul care imi spune ca nici macar sa nu indraznesc sa ma ingrijorez...oare as putea eu sa adaug un cot la inaltimea mea daca ma ingrijorez?

Psalm 13

For the director of music. A psalm of David.
1 How long, O LORD ? Will you forget me forever?
How long will you hide your face from me?

2 How long must I wrestle with my thoughts
and every day have sorrow in my heart?
How long will my enemy triumph over me?

3 Look on me and answer, O LORD my God.
Give light to my eyes, or I will sleep in death;

4 my enemy will say, "I have overcome him,"
and my foes will rejoice when I fall.

5 But I trust in your unfailing love;

my heart rejoices in your salvation.

6 I will sing to the LORD,
for he has been good to me



si pe romana:


Psalmul 13

Catre mai marele cintaretilor. Un psalm al lui David.

1 Pina cind, Doamne, ma vei uita neincetat? Pina cind Iti vei ascunde Fata de mine?
2 Pina cind voi avea sufletul plin de griji, si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pina cind se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?
3 Priveste, raspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa n-adorm somnul mortii,
4 ca sa nu zica vrajmasul meu: L-am biruit!”si sa nu se bucure protivnicii mei, cind ma clatin.
5 Eu am incredere in bunatatea Ta, sint cu inima vesela, din pricina mintuirii Tale:
6 cint Domnului, caci mi-a facut bine!



duminică, 13 decembrie 2009

REAL

mai nou ma exprim in cantece...
intotdeauna mi s-a parut interesant ca pe cat de jigodii suntem Dumnezeu e in stare sa ne vada perfecti!
ma scuzati ca incep direct cu subiectul, dar asta e adevarul...
sunt o carpa si o prefacuta si o pacatoasa nenorocita...si El, Dumnezeu sfant, mare, perfect, alege sa ma vada si pe mine fara nici o pata...
va dau o ilustratie:
pacatul e exprimat prin neagru si puritatea prin alb, nu? atunci cand Isus a murit pe cruce El ne-a spalat, prin sange, care e rosu, de pacat, care e negru, si ne-a facut albi. Acuma nu is prea buna la desen dar cand amesteci negrul cu rosu nu iasa alb!
Incearca urmatorul experiment: uita-te printr-o bucata de sticla rosie(simbolizand sangele) la soare(simbolizand albul, puritatea) si apoi uita-te la un obiect negru...ce culoare o sa aiba acesta?...alb! Asa ne vede pe noi Dumnezeu neprihaniti, fara pacat, albi! Isn`t it amazing?...for me it is!
va dau melodia:

vineri, 4 decembrie 2009

NU esti important...ci FOARTE important!

daca ai impresia ca lucrurile mici pe care le faci zilnic nu au nici o importanta citeste acest devotional incurajator:


God Does Big Things with Small Deeds
by Max Lucado
"Do not despise these small beginnings, for the LORD rejoices to see the work begin" (Zech. 4:10 NLT).

Begin. Just begin! What seems small to you might be huge to someone else. Just ask Bohn Fawkes. During World War II, he piloted a B-17. On one mission he sustained flak from Nazi antiaircraft guns. Even though his gas tanks were hit, the plane did not explode, and Fawkes was able to land the plane.
On the morning following the raid, Fawkes asked his crew chief for the German shell. He wanted to keep a souvenir of his incredible good fortune. The crew chief explained that not just one but eleven shells had been found in the gas tanks, none of which had exploded.
Technicians opened the missiles and found them void of explosive charge. They were clean and harmless and with one exception, empty. The exception contained a carefully rolled piece of paper. On it a message had been scrawled in the Czech language. Translated, the note read: "This is all we can do for you now."
A courageous assembly-line worker was disarming bombs and scribbled the note. He couldn't end the war, but he could save one plane. He couldn't do everything, but he could do something. So he did it.
God does big things with small deeds.
Against a towering giant, a brook pebble seems futile. But God used it to topple Goliath. Compared to the tithes of the wealthy, a widow's coins seem puny. But Jesus used them to inspire us. And in contrast with sophisticated priests and powerful Roman rulers, a cross-suspended carpenter seemed nothing but a waste of life. Few Jewish leaders mourned his death. Only a handful of friends buried his body. The people turned their attention back to the temple. Why not?
What power does a buried rabbi have? We know the answer. Mustard-seed and leaven-lump power. Power to tear away death rags and push away death rocks. Power to change history. In the hands of God, small seeds grow into sheltering trees. Tiny leaven expands into nourishing loaves.
Small deeds can change the world. Sow the mustard seed. Bury the leaven lump. Make the call. Write the check. Organize the committee.
Moses had a staff.
David had a sling.
Samson had a jawbone.
Rahab had a string.
Mary had some ointment.
Aaron had a rod.
Dorcas had a needle.
All were used by God.
What do you have?
God inhabits the tiny seed, empowers the tiny deed. He cures the common life by giving no common life, by offering no common gifts. Don't discount the smallness of your deeds.

luni, 30 noiembrie 2009

fiindca Dumnezeu schimba...

Dumnezeu schimba vieti, conceptii, visuri, idei.
Stiu asta pentru ca ma schimba pe mine.
Daca nu ne-ar transforma El, am fi pierduti.
Noi nu am avea niciodata nimica sa ii dam si nici o putere ca sa schimbam existenta noastra.


marți, 13 octombrie 2009

uniform thoughts...

Am intrat astazi pe mail si dupa ce mi-am bagat id-ul si parola...intre casuta de parola si sing in scria simplu "tine-ma minte".
Deci mi se pare ceva incredibil sa te tina minte un calculator...adica cere-i unui om sa te tina minte si oare o va face? Dupa ce criterii suntem tinuti minte de un om? Calculatorul a ales sa ma tina minte indiferent cine eram, ce background aveam si indiferent ce id bagam...in schimb cu oamenii e altfel...daca nu ai o poveste tare, un look excenlent si daca nu le faci pe plac multi o sa te uite dupa primul salut...
aseara am vazut un film a carui morala era: ce lasi in urma, dupa ce pleci de pe lumea asta?cum te tin oamenii minte ca ai fost? ce influenta ai avut in viata cuiva?

Care e povestea ta de tinut minte?...

desi nu scriu decat rar cate 2 postari intr-o zi...asta e un citat cutremurator ce l-am citit azi...in prima faza mi-a amintit de Africa...si apoi de lume.


"God is in the slums, in the cardboard boxes where the poor play house. God is in the silence of a mother who has infected her child with a virus that will end both their lives. God is in the cries heard under the rubble of war. God is in the debris of wasted opportunity and lives, and God is with us if we are with them." -Bono



hard but true nevertheless...

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Bless the darkness...it helps you grow!

Ai avut vreodata vremuri in care te cufundai intr-un intuneric atata de profund incat nu mai intelegeai nimic din ce ti se intampla? Atunci cand erai atat de orbit spiritual incat nu mai vedeai nici fizic si toate circumstantele iti pareau impotrivitoare, nu ti se dadea nici un raspuns si desi vroiai sa iesi din aceasta stare nu reuseai nicicum...credeai ca e vorba de pacatul din viata ta asa ca te-ai dus si l-ai marturisit....dar nimic nu s-a intamplat. Credeai ca trebuie sa faci ceva anume asa ca cu fiecare ocazie ajutai si erai bun si credincios muncii tale...si nimic. Credeai ca daca citesti Biblia foarte mult ti se va da un un raspuns clar a aceea ce se intampla cu tine...si nimic. Strigai disperat catre cer...te tanguiai...si nimic...

Trec zile intregi in starea asta in care iti lingi ranile si te legeni incetosat si credeai ca daca spui un AMIN mare dupa ce ai facut tot ce ai facut se va termina totul...trec zile...luni....si tu esti tot asa, pribeag, uitat si lasat deoparte....I`ve been there si imi pare rau ca nu pot descrie exact cum e....dar intr-un cuvant e NEGRU!...ti se cere sa astepti!

Ideea e ca desi poate dura luni de zile...sa nu renunti! E usor de zis, dar ti-o zic pentru ca am fost acolo si am vrut sa renunt si sa plec de pe pamant si sa ma izolez. Si aveam impresia ca stiu totul si pot totul si ca ma descurc singura, ca mai apoi sa descopar ca "pot totu in Cristos care ma intareste" si ca "Frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii", nu stiinta, si ca puterea vine de la Dumnezeu!

Apoi dupa ce trece ceata si intunericul si lumina incepe sa apara....te uiti in urma si plangi, pentru ca nu mai ai ce sa faci, pentru ca nu iti vine sa crezi ca ai trecut peste, pentru ca ti se pare incredibil planul lui Dumnezeu cu tine care se contureaza cel mai bine in intuneric...si pentru ca ramai uimit la cate lectii ai invatat....

Si zambesti...si apoi vine inca o data incercarea...si o iei de la capat ca sa inveti alte lectii. Dar esti mai plin de speranta ca niciodata!

Incercarea desavarseste!




LYRICS:

How long will my prayers seem unanswered?
Is there still faith in me to reach the end?
I'm feeling doubt I'm losing faith
But giving up would cost me everything
So I'll stand in the pain and silence
And I'll speak to the dark night

I believe in the sun even when it's not shining
I believe in love even when I don't feel it
And I believe in God even when He is silent
And I, I believe

Though I can't see my stories ending
That doesn't mean the dark night has no end
It's only here that I find faith
And learn to trust the one who writes my days
So I'll stand in the pain and silence
And I'll speak to the dark night

I believe in the sun even when it's not shining
I believe in love even when I don't feel it
And I believe in God even when He is silent
And I, I believe
No dark can consume Light
No death greater than this life
We are not forgotten
Hope is found when we say
Even when He is silent

I believe in the sun even when it's not shining
I believe in love even when I don't feel it
And I believe in God even when He is silent
And I, I believe.
I believe!

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Farmville-o ferma virtuala

Vreau sa va povestesc despre "Framville".
Farmville e un joc pe facebook.com prin care iti creezi un fermier, o ferma unde ai animale, ogoare, plantatii, copaci, ustensile, case, etc. Totul incepe cu 4 patratele de pamant pe care le ari si le plantezi cu ce vrei, apoi incetul cu incetul ajungi sa tot plantezi, sa tot primesti chestii, sa iti extinzi ferma, sa cumperi tot mai multe lucruri, sa primesti tot mai multe, doar ca sa ai medalii si pentru ca nu-ti ajunge spatiul mai poti extinde ferma...si tot asa...si tot asa.
La un moment dat ajungi dependent de a face tot mai multe pe acea parcela mica de pamant ce ai primit-o, ajungi sa iti petreci o gramada de timp pretios(adica ore) doar ca sa reorganizezi locul pentru ca e murdar sau nu stau toate la locul lor...Faci totul pentru a castiga cativa galbeni, pentru a trece la urmatorul nivel, si vinzi si cumperi si oferi...si la un moment dat iti dai seama ca iti pierzi timpul pe un spatiu ireal(get a job!)
Lectii ce le-am invatat din acest joc:
-nu e asa si in viata reala?ne trebuie tot mai multe lucruri pentru ca niciodata nu avem destule asa ca extindem, cumparam, vindem, ne facem vecini cu duiumul, ii ajutam ca sa primim ceva in schimb si tot asa....
-timpul pierdut! Chiar am ajuns sa caut un calculator conectat la net pentru a accesa "Farmville". Sa vad daca "mi-a crescut recolta", daca "s-au facut fructele" virtuale. Am ajuns sa pierd mai mult timp cu acest joc decat sa il castig stand in partasie cu Domnul!
-de asemenea a ajuns sa fie unul din subiectele principale de discutie dintre mine si prietenii mei care au acelasi joc: "Si ce ai mai facut azi?", "Am intrat pe Farmville.", "Serios? si eu"

I love a simple life, a simple home, a simple existance, because I don`t have a complicated Father!(iubesc o viata simpla, o casa simpla, o existenta simpla, pentru ca nu am un Tata complicat!)
Trebuie sa scap de "mania" de a cumpara lucruri "de casa noua", imi ajunge casa noua! Trebuie sa scap de ore folosite inutil pe "Farmville" si sa fac ceva constructiv.
.....maine imi sterg "farmville" si ma simt mai usurata.

In plus de asta tot ce concureaza cu Dumnezeu trebuie sa dispara....si mai am mult de lucrat la asta!

Care sunt lucrurile la care trebuie sa renunti?

sâmbătă, 5 septembrie 2009

my world is gray today....

marea desertaciunilor...:-<

.contrast


confuzie...
which way to go?

a ray of hope


joi, 13 august 2009

worDs...


Ti s-a intamplat vreodata sa vorbesti prea mult incat sa-ti dai seama ca ai spus prea multe?
Fiecare cuvant pe care il spunem e numarat, analizat si pus in evidenta tuturor vorbelor pe care le spunem toata viata acolo sus in Cer...In Biblie spune ca vom fi judecati dupa vorbele ce le spunem..."va spun ca in ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit".(Matei12:36,37)
Si rostim incurajari dar si blesteme...caci cu aceeasi gura binecuvantam pe Dumnezeu si tot cu ea blestemam pe oamenii din jur...
Dar alta e problema, ce se intampla cand faci promisiuni? sau cand faci unele afirmatii care nu le poti implini, prea usor?

Ce se intampla cand Dumnezeu, fiind atent la fiecare cuvant pe care il rostesti, incepe chiar sa iti verifice practic cuvintele? Ce se intampla cand Dumnezeu incepe sa-ti ia in serios vorbele si promisiunile?

sâmbătă, 18 iulie 2009

Gandurile unei nopti adormite...


A million souls passed along me today...I just couldn`t reach...

I watched a million faces, I saw a million stories, without telling anyone...just looking through a window...

It`s funny...million people read my story everyday just seeing my face and I can`t stop them, neighter they can stop me...

Most of the time, they see a false mask I put on for the day, but the face shows the feelings of the heart...sometimes I can`t hide my story, maybe I don`t want to!

I couldn`t reach a million souls today, but maybe I reached one...and yesterday two...just by picking the right attitude, the right time to smile or just the right part of the story...

Din nou copil...


Am inceput sa citesc un blog care ma face sa imi amintesc de copilarie...credeam ca am ingropat-o destul de bine incat numai eu sa o revad cand am nevoie...mi-am amitit de asta cand am vazut ceva ce scrisese, afirmatie pe care am facut-o si eu odata, poate cu alte cuvinte: "nu vezi ca in lumea asta nu e loc de romantici? lumea vrea doar ratiune. nu vezi ca lumea nu vrea sa mai iubeasca ci doar sa vorbeasca despre iubire?" 

Cand eram mica ma uitam la adulti si ma intrebam ca de ce nu pot sa fac lucrurile cu un zambet pe buze si fara stres? Nu intelegeam ca au ingropat prea adanc copilaria ca sa mai poata visa...

De cand am impachetat copilaria am uitat sa zambesc....

E asa de dureros sa faci lucrurile doar ca sa le faci...sa te grabesti sa iti termini toate responsabilitatile pentru ca nu ai timp, cand defapt, ai tot timpul din lume.

Eu a trebuit sa parasesc copilaria fortat, a fost o lupta de un an si ceva, dar pe drum am pierdut multe si tare as vrea sa le recuperez cumva. Nu mai pot fi la fel de spontana, nu mai pot rade din orice, nu ma mai pot bucura de lucrurile din jur...si cu ce folos?

E bine sa fii matur si responsabil...dar sa nu uiti sa fii copil..."caci Imparatia cerurilor este a unora ca ei"

vineri, 17 iulie 2009

salvation?


I stood there wondering why the world is round, why did I ended up beeing a girl, why was I born in the first place, no one seemed to want me anyway...and as I looked at the landscape I saw outside the window with my knees tight to my chest, a stange question came in my mind...I lifted my head up and looked lost at the wall in front of me...

"Am I saved?" I wispered...

"Of course you are! You go to church, you go on a mission with the youth, you`ve been baptised! How can`t you be saved?"

"No...I mean: am I really saved?
Salvation is not about going to church, even the evil one is there, is not about knowing the Bible, even the devil knows it, better than I...Salvation is about practicing the Bible, telling others about Jesus, not because you have to, not because you are afraid you won`t go to heaven if you don`t, but because you love others...it`s not enough to believe in Jesus to be saved, even the devil believes and he is terrified.
It`s not enough to be baptised, even if all of these are necessary! Baptism is the covenant that you will live like Jesus! "Whoever claims to live in Him must walk like Jesus did" (1John2:6)
Beeing saved means that the Spirit of God is the one which leads your life. Is the Holly Spirit the leader of your life?"
....I stood there quietly, and after a great strugle, God showed me I was saved...but not before I took a big test.
But what about you? Are you saved?

marți, 14 iulie 2009

Copilarie-n versuri...


Iti mai aduci aminte de vremile trecute
Cand la bunici tu te jucai prin curte?
Si prieteni iti faceai doar impartind o jucarie...
Cautai prin nisipuri, un ciob de sticla ti-era bijuterie.

Tu luai orice lucru vechi, nefolosit
Il transformai in opere de arta,
Faceai mancare din frunze, apa si nisip
Stateai pana tarziu jucandu-te afara...

Ti-a fost vreodata dor de mama mangaindu-ti chipul?
De frati si de bunici ce tachinau mica fiinta
De noile-achizitii ce-ti dadeau un nou stimul
De monstrii din dulap ce-i infrangeai cu biruinta?

Ti-a fost vreodata dor de prajiturile de-acasa?
Cand lingeai oale si vroiai sa faci tu crema
Si cand te-ardeai la aragaz si brusc primeai pedeapsa,
Dar te uitai plangand la mama si ea pupa bubita...si erai bucuroasa!

Oh tu copilarie, ce-ti pierzi vremea revenind?
Nu ma-nneca in amintiri desarte
Caci sunt adultul responsabil devenind...
Dar atat de mult ma-mbii cu ale tale soapte

As vrea sa joc iar in nisip castelul fermecat
Sa fug, sa ma invart pana in iarba cad
Sa decorez o casa din mobilier din lut
S-o vad iarasi pe mama, sa simt golul umplut...

Dar maturitatea a venit de mult...
Copilarie draga, curand n-am sa te uit!

sâmbătă, 6 iunie 2009

Just a broken car...

Ii asa de frustrant sa stii ca esti chemat la ceva MARE si sa te multumesti cu lucruri mediocre...
Ii asa de puternica teama ce te doboara la fiecare pas impiedicandu-te sa-ti implinesti chemarea...
Ii asa de amagitoare fuga departe de singura Persoana care te poate ajuta sa scapi din agonie...
Cateodata e asa frustrant ca mai repede il credem pe satan, tatal minciunii, cand ne spune ca nu putem sa ne depasim conditia, decat sa Il credem pe Hristos, Adevarul intruchipat cand ne spune ca putem muta pana si muntii...
Poate ca il credem pe cel rau pentru ca ne e mai comod sa credem ca nu putem si sa nu facem nimic sa schimbam asta, decat sa credem ca putem muta muntii si sa facem un efort pentru asta...
Nu zicea rau cel ce a zis citatul asta:"Iadul e dovada respectului si dragostei lui Dumnezeu pentru noi. Daca nu am vrut sa fim cu El in viata asta, de ce sa ne oblige sa fim cu El o vesnicie in cer?"
Diavolul vine cu minciuni asa melodioase ca ai impresia ca sunt cele mai frumoase lucruri pe care le-ai auzit vreodata...dar atat ramane: o impresie...o minciuna!
CAteodata ma simt ca o masina ce are motorul innecat...incerci sa o pornesti si tot baraie pentru un timp, dar se opreste intr-un final...ma tot gandesc daca dupa ce incerci destul va reusi sa porneasca sau va ajunge la fier vechi?
Speranta aici e ca Domnului ii place sa repare masini stricate...

sâmbătă, 30 mai 2009


Iti multumesc ca pot s-alerg la Tine
Cand drumu-i greu si boltele senine-si pierd culoarea...
Cand nimeni nu-i in jur si vorbele isi pierd savoarea,
Cand interiorul meu ma doare
Cand sunt plina de descurajare
In bratul Tau pot sa alerg mereu
Tu m-ai facut copil de Dumnezeu.

Zambetul intarzie sa mai vina
Cand greu mai vad a Ta lumina
Iti multumesc ca-n mana Ta ma tii mereu...
Ma-nveti ca Tu esti Imparat si Dumnezeu.

Cand glasul nu mai rosteste cuvinte
Cand versetele nu mai imi vin in minte
Cand ingrijorarea se lasa cu ecou,
Cand sunt tentata sa ascult al meu egou
De-mi ridic glasul catre ceruri, Tu esti Dumnezeu!

Tu zamislesti in mine transformare
Vezi a actiunilor mele urmare
Cand pasul mi-e atat de greu
Cand oboseala ma rapune si nu mai vad scapare
Tu-mi amintesti atunci cine-I Dumnezeu!

De-s razvratita, incapatanata, oarba
Si parca devin un monstru de nerecunoscut
Tu ai rabdare cu mine si ma-nveti a vietii taina
Tu cu rabdare ma inveti sa folosesc a Ta sageata si-al Tau scut!

Si-n fata Ta eu raman muta...
De pacate rusinata, de iertarea Ta uimita...
Cum poti sa iubesti o razvratita?
Sa-Ti doresti sa ma transformi in a Cerului copila...
Iti multumesc pentru putere, dragoste, vointa
Pentru rabdare si credinta
Si ca Iti iei timp sa ma inveti fagaduintele acestei vieti...

sâmbătă, 9 mai 2009

Promisiunea Domnului...

Chiar daca-i fi-n adanc de mari,
Chiar daca ti se clatina piciorul
Si de mania ti-ar iesi prin nari
Opreste-te, sa stii ca Eu sunt Domnul!

Si chiar de-i fi in mijloc de razboi
Si criza te ajunge din-apoi
Oricat de-ngrijorat ar fi azi omul
Nu vezi ca hrana inca dau la oi?
Opreste-te...si vezi ca Eu sunt Domnul!

Si chiar daca resursele-astazi se termina
Raspunsul zaboveste sa mai vina
Nu vezi ca hrana inca are pomul?
Ca semanatu-si are vremea lui, la fel si coptul?
Opreste-te, observa ca sunt Domnul!

Te-am lasat Eu oare in nevoi?
Chiar de simteai ca te inneaca-al vietii mare, -nspumegat suvoi?
Chiar de piciorul ti se clatina...
Si tare mai vroiai tu a scapa...
Eu de mana te-am tinut mereu,
Opreste-te, sa stii ca Eu sunt Dumnezeu!

miercuri, 18 martie 2009

Keep it simple...



Simplitate...acest cuvant imi inspira plictiseala!

Adica...fiind obisnuita sa traiesc la oras unde totul e complicat si aglomerat, simplitatea e pentru batrani! Ceva in genul: sa traiesti la sat si sa mergi cu vaca pe camp...aia e simplitate!

Dar...daca stau sa ma gandesc putin mai profund la acest cuvant...descopar altceva. Nu ma mai gandesc la plictiseala...simplitatea nu e egala cu banalitatea ci cu originalitatea!

Cand traiesti intr-o lume in care totul e prea impopotonat, prea aglomerat si plin...complicat, devine ceva "la moda", ceva original sa "decomplici" lucrurile, sa le simplifici...

Cred ca simplitatea va deveni o arta peste vreo doua decenii, pentru ca va deveni prea banal sa te complici. Din moment ce toata lumea complica lucrurile, acest domeniu va deveni atat de cunoscut incat toata lumea va deveni experta in a complica lucrurile.

Adica, atunci cand te gandesti cu ce sa te imbraci, iti vine sa-ti iei 5 bluze diferite, pantaloni si fusta pe deasupra si chiar daca ai deja colanti mai vrei si jambiere. Asta e arta de a complica lucrurile!

Cand faci ceva de mancare iti vine sa pui 10 feluri diferite pe aceeasi farfurie, doar ca sa arate ca un meniu scump si variat. Asta e arta de a complica lucrurile!

Cand vrei sa stii cat mai multe informatii din cat mai multe domenii diferite, cand nu mai stii sa iti imparti timpul intre scoala...2 scoli, job, activitati extrascolare, voluntariat, cursuri si hobby-uri...cand te implici in prea multe doar pentru a-ti gasi cariera de vis, menirea in viata...cand iesi cu n parteneri ca vrei sa te casatoresti tanar si nu stii pe care sa il alegi...asta-i arta de a complica lucrurile...

Ce s-a intamplat cu simplitatea?Mai exista acest cuvant in dictionar? Sau in viata nostra de zi cu zi? Cred ca e un cuvant prea complicat pentru ca noi sa il intelegem...

Parerea mea e ca simplitatea inseamna...sa te intorci la Dragostea Dintai...sa dai un shut down la toate aparatele din jurul tau care-ti ocupa timpul...sa te reintorci la a citi o singura carte, dintr-un singur domeniu intr-o luna...sa observi oamenii din jurul tau...sa fii atent la detalii...sa te opresti ca sa visezi, sa nu te mai gandesti la ziua de maine...sa nu mai incerci sa rezolvi problemele Universului...sa stai, chiar daca te asteapta 10 proiecte neincepute, masa de pranz negatita si teancul de carti necitite...sa-ti opresti o zi in care sa nu faci nimic...

Simplitatea e incercarea de a "decomplica" lucrurile...si eu chiar vreau sa imi iau licenta in simplitate! Cand se va duce moda complicarii lucrurilor si simplitatea va fi la putere, vreau sa fiu prima care adopta aceasta moda!

joi, 19 februarie 2009

Reevaluare...



It's time for healing time to move on
It's time to fix what's been broken too long
Time make right what has been wrong
It's time to find my way to where I belong
There's a wave that's crashing over me
All I can do is surrender

[Chorus]
Whatever you're doing inside of me
It feels like chaos somehow there's peace
It's hard to surrender to what I can't see
but I'm giving in to something heavenly

Time for a milestone
Time to begin again
Revaluate who I really am
Am I doing everything to follow your will
or just climbing aimlessly over these hills
So show me what it is you want from me
I give everything I surrender...
To...

[Chorus]

Time to face up
Clean this old house
Time to breathe in and let everything out
That I've wanted to say for so many years
Time to to release all my held back tears

Whatever you're doing inside of me
It feels like chaos but I believe
You're up to something bigger than me
Larger than life something heavenly

Whatever you're doing inside of me
It feels like chaos but now I can see
This something bigger than me
Larger than life something heavenly
Something heavenly

It's time to face up
Clean this old house
Time breathe in and let everything out

joi, 5 februarie 2009

Be carefull if you think you stand, you just might be sinking...

 Pazeste-ti gandurile caci vor deveni cuvinte...

Pazeste-ti cuvintele caci vor deveni fapte...

Pazeste-ti faptele caci ele iti definesc caracterul...

Pazeste-ti caracterul! De ce?...Pentru ca acesta iti determina destinul!

duminică, 1 februarie 2009

Cantarea biruintei e in inima mea
Am gustat din Cupa Vietii
Vino si tu...si bea
Isus e carma, iar eu corabia
El ma ghideaza chiar si-n ape-adanci
Domnul meu ma tine chiar si-atunci
Cand cad franta...
Cand mintea mi se-ntuneca...
Cand pasul imi aluneca...
Ma sterg la ochi de lacrimi si Il vad pe El!
"Mi-e greu, o, Doamne sa merg spre Lumina
Cand in juru-mi oamenii arunca intuneric,
Eu luminez prea slab, nu stiu sa dreg fitilul,
Sa pun ulei in candela...
O, vino de-mi ajuta,
Invata-ma, condu-ma, pe calea vesniciei pe care-ai daruit...
Eu franta de pacate, vin azi la Tin` murdara,
Si-Ti cer inca o sansa, sa mai duc inc-o lupta!
O, da-mi armura potrivita si lupta pentru mine,
Caci singura o sa ajung infranta...
De propriul eu, de propriul mine care striga:"O, ajuta!"
Cred ca este iertare, caci crucea-ai indurat-o...
Pentru cine? Pentru un praf ca mine?
Pentru-un gunoi ce sapa mai adanc in lume?
Pentru o ingamfata? Pentru o ipocrita?
TU- Sfant, Neprihanit, Edenic...
Murit-ai pentru mine, un nemernic...
Eu trebuia sa fiu scuipata si batuta
Ducand o cruce spre Golgota,
De rani si bube doborata...
NU TU, ce nu porti nici o vina...
NU TU, ci eu, un vierme si-o tarana...fara sens...
 
Dar TU-Iubirea-ntruchipata...
Te-ai lasat batjocorit de-o mare gloata
Cand eu aceasta soarta meritam
NU TU, strapuns de suferinta...
 
O, Doamne meriti toata-a mea fiinta
Si-acum in ceas de pocainta
Vin, si ma-nchin cu reverenta
Si-Ti dau Tie toata slava!

Strigat din adancuri....


Cu disperare strig azi din furtuna
Caci valuri mari cad asupra mea...
Caci Tu Doamne esti a mea carma
Tu poti sa-mi schimbi azi viata.
 
Ia volanul din mainile mele stangace
Condu-mi viata spre vesnicie
Fii cu mine in stramtorari
Coboara dupa mine-n adanc de mari
 
Singura nu pot potoli vantul
Ce imi inabusa pan` si cantul
Singura nu pot sterge stricaciunea
Ce imi pangareste rugaciunea.
 
Te chem azi Isuse sa ma calauzesti in viata
Te rog sa iei a mea povata
Invata-ma sa port a mea cruce
Cosmarul sa se transforme intr-un vis straluce`
 
Calmeaza in mine oceanul ce rage
Rupe lantul ce nu-l pot desface
Cu disperare strig azi din furtuna
Doamne ia a vietii mele carma...
 
Ia locul pe care normal il ocup eu!
 
Si din adancul marii plin de pocainta
Strig de bucurie catre cerul inalt
Caci m-ai pus pe culmi de biruinta
Domnul meu drag!

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Predestinare

"In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupace, in dragostea Lui,
ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale.." Efeseni 1:4,5
   
As dori sa dezbatem aceste versete. La ce credeti voi ca se refera? Ce intelegeti prin aceste versete?
Astept raspunsuri:)

lullaby of pain.....

joi, 22 ianuarie 2009

Citate...

"...cat de nestatornica era lumea: intr-o zi te trateaza ca pe un idol si in ziua urmatoare, ca pe un vrajmas; ea te va osandi daca traiesti la un nivel mai jos, dar va face tot ce-i sta in putere pentru a te descuraja daca vei cauta sa traiesti pe un plan mai ridicat."(Genoveva)
 
"In life everybody gets labeled...People try to tell us who we are ment to be...but it`s up to us to decide weather or not the label fits. After everything I`ve done to fight it I finnaly understood the label I was ment to have...I would never be normal or ordinary...my destiny was to be extraordinary...This is the label I`ve accepted, and now it`s my responsibility to earn it..."(Kyle)
 
"Love is like a friendship caught on fire. In the beginning a flame, very pretty, often hot and fierce, but still only light and flickering...As love grows older, our hearts mature and our love becomes as deep-burning coals"(Bruce Lee)
 

"Ce minunata lucrare e omul! Cat de nobila ii este inteligenta! Ce nemasurate ii sunt facultatile! In alcatuirea si in miscarile sale, cat de expresiv si admirabil! Ca un inger in faptele sale! Ca un zeu in puterea sa de intelegere!" (Hamlet)
 

"Credinta nu este un act savarsit o singura data ci o neintrerupta privire aruncata din inima lui Dumnezeu."(A.W.Tozer)
 
"Cu cat ma lupt mai mult sa surprind esenta Lui divina, cu atat mai putin o inteleg dar si aceasta imi este destul; cu cat Il inteleg mai putin, cu atat Il ador mai mult."(Jean Jacques Rousseau)
 
"Decide ce-ti doresti, iar apoi fii consecvent in privinta acelui tel. Nu devia de pe traseu-indiferent cat de mult timp iti ia sau cat de greu este drumul- pana nu ti-ai implinit obiectivul propus." (Henry Ford)

marți, 20 ianuarie 2009

The broken toy heart...


" Tata, inimei mele fricoase ii este frica sa renunte la jucariile ei. Nu ma pot despartii de ele fara ca inima mea sa sangereze, si nu incerc sa ascund de Tine teama de a ma despartii.
Vin tremurand dar vin!
Te rog smulge din inima mea acele lucruri pe care le-am pretuit asa mult si care au devenit in mare parte viata mea, asa ca intra acolo fara un rival"
A.W.Tozer

joi, 15 ianuarie 2009

Curatenia de...(e aproape) primavara!


Stiu ca e inca iarna dar simt ca desi fac curatenii periodice...inca e nevoie de o curatenie generala de primavara....
Trebuie sa-mi gasesc ziua in care sa nu fac nimica, ci pur si simplu sa stau si sa ascult vocea din interiorul meu...vocea Domnului!
Simt ca panze mari de pacate atarna de peretii sufletului meu...scamele si praful s-au adunat pe la colturi si mici paraziti incearca sa se strecoare nevazuti in cele mai laturalnice locasuri din interiorul meu...
Prea mult am lasat ghemotoacele de praf sa se adune sub mantaua caracterului si incepe sa arate cam invechit de la lupta continua impotriva acelorasi murdarii...
Trebuie sa scot matura si dezinfectantul si sa fac curatenie in interior pentru ca prea mult am zabovit in a face curatenia generala pe care interiorul meu o asteapta! Prea mult m-am ingrijit de ce e trecator si efemer...de suprafata! E timpul sa ma ingrijesc mai mult de ceea ce e vesnic....
 
 
 
Tu cand ai facut ultima data curatenie?

vineri, 9 ianuarie 2009

Wonderland....

I simply love a place...
One day I asked God to give me something that will make me go over and over again in one place...so it was time to go there again...and I started looking for things, people or events that will make me love that place...I really wanted to go back again with all my little heart...As the days were passing, and it was almost time to go I began to be sad because I did not find that glimpse that would make me come back full of all the joy in the world...
But in my sadness...God said: "Just watch carefully before you leave!" After I looked into my heart again, and watched around a bit I simply saw the glimpse...how could I miss it??...This place is defined by LOVE! It`s so simple, but in it`s humbleness I found hope. It`s so full of sin, but also so full of God...in it`s clutter I found peace...
I didn`t realize at first...but God really gave me more than I asked...I asked for a special person or feeling that could make me want to go back from the bottom of my heart...and He gave me the place it`s self!
I love everything that sorrounds me there: the people first of all, the landscape, the church, the friends I make there, the bed I sleep in, the food I eat...simply everything...
So...I simply love a place...and I will go back every time with all my heart and full of all the joy in the world....Can you guess where this place is?

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Toti trei, Domnul si-o pisica....

"Afara ninge linistit
Si-n soba arde focul..."

Asa poate incepe povestea unui Craciun autentic petrecut la bunici anul acesta. Sa stau la caldura sobei, sa prajesc seminte pe soba si sa il ascult pe bunicul cum ne invata din Biblie sunt niste bucurii pentru mine. E asa de placut sa auzi intelepciunea celor batrani care te invata lectii din viata lor brazdata cu experiente...
Mi s-a parut asa de frumoasa imaginea in care eu imi citeam cusurile, bunicul citea ceva proza iar bunica, langa el, pe pat, citea o carte de poezii. Pisica statea ghemuita pe covor iar Domnul se uita la noi zambind.
Am mers la colindat alaturi de copii si ne-am bucurat cand am vazut ca putem aduce bucurie pe chipul oamenilor care ne asteptau cu mere si nuci...
E asa pasnic Craciunul cand totul afara-i alb si turturii stau agatati de acoperis, soarele isi arata razele printre nori si zapada straluceste de bucurie la intalnirea cu acesta. Noi mai punem un lemn pe foc, ne incalzim picioarele sub o patura pufoasa si savuram tacuti un ceai privind miracolul iernii de afara...
E asa placut sa te reintorci la lucrurile simple ale copilariei cand te bucuri de prima ninsoare si de scartaitul zapezii sub papuci; cand rupeai turturii si ii crantaneai intre dinti si te jucai in zapada nestingherit.
Minunea sarbatoririi nasterii lui Isus intr-o inima curata, in simplitatea unei case umile in timp ce lumea agitata isi arunca minciunile in toate partile...
Am descoperit minunea Craciunului: sa poti face liniste in suflet cand in jurul tau e agitatie...sa poti sa te intorci la adevarurile Scripturii cand lumea iti intinde toate scrierile omenirii...sa poti sta in simplitate, renuntand la o lume deja prea complicata prin simpla-i existenta...
Isus inca se naste in inimile care aleg sa se simplifice de drgaul Lui, nu sa se complice de dragul lumii!
Ce am invatat de acest Craciun?- Am invatat sa ma smeresc, Isus m-a invatat sa ma opresc din ropotul lumii prea agitate si sa ma intorc in Scripturi...
L-am gasit pe Isus in lucrurile din jurul meu, in bucuriile copilariei si ninsoarea lina, in batranii casei Sale si in simplitatea unei vieti inchinate Lui cu desavarsire.....
Totusi realitatea va fi mereu mai diferita....