Soarele zambea-ntr-o zi de iunie
Si ei tinandu-se de mana
Paseau incet pe iarba inca galbuie
Gandindu-se la tot ce o sa ramana-n urma

Ea era la un capat de drum
Iar el credea in nemurire
Pentru ea totul se facea scrum
Iar el mergea departe-n armonie

Intre ei era un gol amar
Toti spuneau sa se desparta de tot
Insa mana nu-si lasau, acolo pe hotar
Caci amorul era singurul lor antidot

Priveau pierduti spre alte zari
Copiind viata de randunea
Vroiau sa le creasca aripi de zbor
Dar orice schimbare in ei...durea.

Au vrut sa lase totul in urma
Sa zboare-mpreuna spre un nou inceput
Dar lumea ii tinea nemiscati in tarana
Si-acel "noi" se transforma intr-un "singur" nevrut

Si-au luat ramas bun intr-un ceas plin de chin
Cand lumea parea ca nu mai are sfarsit
Cand totii ca noi stam si suferim
Dupa-acea privire...acel zambet uimit.

Ea mergea spre un nou inceput
Iar el spre o groapa fara de lumina,
Uita de amorul sfaramat si pierdut
Si-amintea de privirea ei sublima...

A uitat ca el a fost vreodata
Ar fi vrut o alta exact ca ea
Si a luat-o de la capat intr-o lume minunata
Dar el...astepta.

Era o zi senina de iunie
Ei doi stateau intinsi pe iarba galbuie
Erau fericiti ca erau impreuna
Si zambeau amandoi tinandu-se de mana...

Dar el aparu trecator, ingandurat
Privind acel loc inca o data
Si disparu in apusul sublim pictat
Asa cum disparu ca prin vis altadata...

don`t know

Ti s-a intamplat vreodata sa te afli intr-o situatie in care toti sunt nervosi si atunci cand nu crezi ca poate fi mai rau, chiar tu sa inrautatesti situatia?...Mie mi s-a intamplat o astfel de situatie in seara asta:((...e naspa sa faci ceva din greseala si apoi sa sara toti la tine in cap si sa te faca sa te simti mai oribil decat te simteai in momentul in care ai inrautatit situatia.....sometimes i feel like i wanna fly away to a place were no one knows me...

(adunate de prin lume)Un gand pentru viata....tu iti faci viata!!

Era odata un om batran si foarte intelept. In fiecare zi el si nepoata lui sedeau langa benzinarie pe un balansoar, asteptand sa-i primeasca pe turistii care treceau prin micul lui oras. Intr-o zi, un om inalt, care era precis turist, incepu sa se uite primprejur ca si cum cerceta zona si cauta un loc unde sa locuiasca. "Ce fel de oras este acesta?"intreba el. Batranul replica: "Pai din ce fel de oras veniti?". Turistul spuse:"Dintr-un oras in care toti se critica unii pe altii. Este un loc foarte rau de trait." Batranul spuse:"Pai stiti, exact asa este si orasul acesta". Mai tarziu, o familie care trecu pe acolo, se oprira si ei pentru alimentare. Tatal cobori si il intreba pe batran:"E un oras bun de locuit?" "Dar orasul din care veniti?" Tatal spuse:"In orasul de unde vin eu, toti sunt foarte apropiati si mereu dispusi sa dea o mana de ajutor. Nu doresc sa plec de acolo". Batranul zambi si spuse:"Pai cam asa este si oraselul acesta". Dupa ce familia pleca, nepoata privi in sus si intreaba: "Bunicule, cum se face ca la primul om care a venit i-ai spus ca este un loc groaznic de locuit, iar cand a venit familia aceea le-ai spus ca este un loc minunat?" Batranul privi in ochii albastri, intrebatori ai nepoatei lui si spuse:"Indiferent unde mergi, iti iei atitudinea cu tine. Si atitudinea face locul ingrozitor sau minunat." Da, viata este asa cum o faci sa fie!