Ce imi place la iarna e ca atunci cand simti ca te sufoci poti sa iesi afara si sa respiri aerul rece. Te calmeaza, te face sa rationezi mai bine, te face sa te aduni. Daca ai binecuvantarea asta, te poti intoarce oricand la casa incalzita care te asteapta. Pana atunci te poti bucura de un creier limpede si de o discutie cu tine insuti, sau cu Dumnezeu, pe strada, fara teama ca cineva te va considera nebun. Pe frigul asta toti stau in casa! Nimeni nu te aude asa ca vorbeste! Trage aerul rece adanc in piept si cand simti ca incep sa te doara urechile, sa iti fie frig la spate si sa iti tremure picioarele du-te inauntru si bucura-te de o ciocolata calda!

Dar aerul asta vara nu il are.

M-am saturat sa aud oameni care viseaza la vara in mijlocul iernii. Enjoy winter!

Va veni vara si vom sta la copt si ne vom sufoca cu praful ce se ridica la trecerea fiecarei masini. Vom deschide geamurile si vom respira aceeasi imbacseala. Nu vom avea unde sa fugim sa luam o gura de aer racoritor!

So I'm embracing winter with everything it has to offer!

sunt o visatoare si nu pot renunta la asta. I`m like addicted si am impresia mereu ca nu sunt din lumea asta. Wonder why? pentru ca sunt addicted to dreams si traiesc in ele?sau?

Maine ma duc cu trenul. abia astept sa vina din nou acele ore care sa treaca pe langa mine si pur si simplu sa innebunesc de cate gaduri o sa imi treaca prin cap...si sa citesc o carte :)

Copilaria

Cred ca o sa revin asupra acestui subiect on and on pentru ca e o perioada importanta din viata mea.

Cred ca daca oamenii uita sa fie copii, uita sa traiasca cu adevarat.

Daca oamenii uita sa fie copii, uita sa iubeasca.

Daca oamenii uita sa fie copii, uita ce e mai importanta in viata: sa ii aprecieze pe cei de langa ei.

Uita sa contempleze detaliile, sa dea o mana de ajutor. Se scurge omenia din ei si uita sa mai vorbeasca sau sa mai impartaseasca un zambet care nu a fost cerut. Uita pur si simplu.

Nu se mai bucura cum se bucurau odata. Nu mai simt cu simteau odata. Nu se mai comporta cu cei din jur cum sa comportau odata.

Daca oamenii uita sa fie copii nu mai sunt oameni. Sunt niste fiinte anonime care umbla pe doua picioare si trec prin viata ca si cand ar vrea sa scape de tot ce exista pe pamant.

Interesant lucru ii ca Dumnezeu ne invata sa fim copii din nou si cateodata ne trebuie o doza buna de copilarie ca sa ne revenim din delirul nostru pe care il numim cordial "viata": ne trezim morocanosi zi de zi cu gandul "iara trebuie sa mai traiesc inca o zi!!", mergem la servici si incercam sa scapam subtil de oricine cu un zambet prefacut si stand in spatele unei cafele si a unui calculator...si asa mai departe.

Daca oamenii uita cum sa fie copii oamenii aia au ratat ce ii mai fain in viata!