"De la un mai vechi scheci al lui Toma Caragiu, s-a popularizat termenul de "soparla", in sensul unei intamplari sau situatii banale, povestite cu un aer aparent nevinovat, dar care, datorita ambiguitatii create prin mijloace artistice, da nastere la subintelesuri "subversive". In conditiile tot mai severe ale cenzurii comuniste, "soparlele" se "strecurau" cu dibacie in spectacole, avand grija sa nu fie observate de autoritati, in schimb publicul sa le guste din plin. Si astfel, intr-o sala plina-ochi de tineri, Alexandru Andries canta cate o melodie al carei text exprima satisfactia autorului: "Aseara la Telejurnal/Am vazut cascaval!". Sau dilema militianului daca trebuie sau nu, sa aresteze un bolnav de pneumonie: "Se da puscarie/Pentru pneumonie?". Pe o tema in stil blues autentic, interpretata la muzicuta, acelasi Andries surprindea prin intercalarea unui text scurt si percutant, compus exclusiv din sintagma "Fabrici si uzine/Ce oras frumos!", repetat stupid, obsedant si inutil. Se potrivea ca nuca-n perete...
Maestrii in manuirea "soparlelor" erau Stela Popescu impreuna cu Alexandru Arsinel care, in spectacole de estrada, cu complicitatea publicului, transformau un text "cuminte" intr-un fel de "lasa ca stim noi despre ce e vorba..." [...] In zona textelor acestea, subversive, a actionat si grupul "Divertis". Existau diverse scheciuri pe aceasta latura de spectacol. Si spectacole, destul de restranse. Unele erau oprite. Se dadeau [autoritatilor] textele inainte, spre a fi citite, dar uneori nu observai "soparla". Dau un exemplu. Zicea unul "S-a oprit curentul". Si un altul raspundea "S-ar putea sa fie de la tablou" si privea spre un anume tablou (al lui Ceausescu) aflat pe scena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu