Soarele zambea-ntr-o zi de iunie
Si ei tinandu-se de mana
Paseau incet pe iarba inca galbuie
Gandindu-se la tot ce o sa ramana-n urma

Ea era la un capat de drum
Iar el credea in nemurire
Pentru ea totul se facea scrum
Iar el mergea departe-n armonie

Intre ei era un gol amar
Toti spuneau sa se desparta de tot
Insa mana nu-si lasau, acolo pe hotar
Caci amorul era singurul lor antidot

Priveau pierduti spre alte zari
Copiind viata de randunea
Vroiau sa le creasca aripi de zbor
Dar orice schimbare in ei...durea.

Au vrut sa lase totul in urma
Sa zboare-mpreuna spre un nou inceput
Dar lumea ii tinea nemiscati in tarana
Si-acel "noi" se transforma intr-un "singur" nevrut

Si-au luat ramas bun intr-un ceas plin de chin
Cand lumea parea ca nu mai are sfarsit
Cand totii ca noi stam si suferim
Dupa-acea privire...acel zambet uimit.

Ea mergea spre un nou inceput
Iar el spre o groapa fara de lumina,
Uita de amorul sfaramat si pierdut
Si-amintea de privirea ei sublima...

A uitat ca el a fost vreodata
Ar fi vrut o alta exact ca ea
Si a luat-o de la capat intr-o lume minunata
Dar el...astepta.

Era o zi senina de iunie
Ei doi stateau intinsi pe iarba galbuie
Erau fericiti ca erau impreuna
Si zambeau amandoi tinandu-se de mana...

Dar el aparu trecator, ingandurat
Privind acel loc inca o data
Si disparu in apusul sublim pictat
Asa cum disparu ca prin vis altadata...