Copilarie-n versuri...

Iti mai aduci aminte de vremile trecute
Cand la bunici tu te jucai prin curte?
Si prieteni iti faceai doar impartind o jucarie...
Cautai prin nisipuri, un ciob de sticla ti-era bijuterie.

Tu luai orice lucru vechi, nefolosit
Il transformai in opere de arta,
Faceai mancare din frunze, apa si nisip
Stateai pana tarziu jucandu-te afara...

Ti-a fost vreodata dor de mama mangaindu-ti chipul?
De frati si de bunici ce tachinau mica fiinta
De noile-achizitii ce-ti dadeau un nou stimul
De monstrii din dulap ce-i infrangeai cu biruinta?

Ti-a fost vreodata dor de prajiturile de-acasa?
Cand lingeai oale si vroiai sa faci tu crema
Si cand te-ardeai la aragaz si brusc primeai pedeapsa,
Dar te uitai plangand la mama si ea pupa bubita...si erai bucuroasa!

Oh tu copilarie, ce-ti pierzi vremea revenind?
Nu ma-nneca in amintiri desarte
Caci sunt adultul responsabil devenind...
Dar atat de mult ma-mbii cu ale tale soapte

As vrea sa joc iar in nisip castelul fermecat
Sa fug, sa ma invart pana in iarba cad
Sa decorez o casa din mobilier din lut
S-o vad iarasi pe mama, sa simt golul umplut...

Dar maturitatea a venit de mult...
Copilarie draga, curand n-am sa te uit!