Am inceput sa citesc un blog care ma face sa imi amintesc de copilarie...credeam ca am ingropat-o destul de bine incat numai eu sa o revad cand am nevoie...mi-am amitit de asta cand am vazut ceva ce scrisese, afirmatie pe care am facut-o si eu odata, poate cu alte cuvinte: "nu vezi ca in lumea asta nu e loc de romantici? lumea vrea doar ratiune. nu vezi ca lumea nu vrea sa mai iubeasca ci doar sa vorbeasca despre iubire?"
Cand eram mica ma uitam la adulti si ma intrebam ca de ce nu pot sa fac lucrurile cu un zambet pe buze si fara stres? Nu intelegeam ca au ingropat prea adanc copilaria ca sa mai poata visa...
De cand am impachetat copilaria am uitat sa zambesc....
E asa de dureros sa faci lucrurile doar ca sa le faci...sa te grabesti sa iti termini toate responsabilitatile pentru ca nu ai timp, cand defapt, ai tot timpul din lume.
Eu a trebuit sa parasesc copilaria fortat, a fost o lupta de un an si ceva, dar pe drum am pierdut multe si tare as vrea sa le recuperez cumva. Nu mai pot fi la fel de spontana, nu mai pot rade din orice, nu ma mai pot bucura de lucrurile din jur...si cu ce folos?
E bine sa fii matur si responsabil...dar sa nu uiti sa fii copil..."caci Imparatia cerurilor este a unora ca ei"
3 comentarii:
Si mie mi-e dor de copilarie si de sinderitatea si spontaneitatea pe care le aveam atunci. Mi-e dor sa fiu copil pt ca atunci lucrurile erau simple si nu ma inpotmoleam in orice nimic. Stiam sa traiesc fiecare clipa si sa ma bucur de ea, fara sa ma gandesc la ce va urma...
Inca mai sper ca o sa-mi recapat veselia si sinceritatea de atunci, ca o sa-mi dau masca jos si o sa fiu eu, asa cum sunt.
incearca si o sa reusesti, datul mastii jos e o chetiune de alegere...deltfel la fel si zambetul:)...iti doresc succes;)
Trimiteți un comentariu