sad faces...

Ma tot uit la mine si la oamenii din jurul meu si nu mai vad zambete. Chestia asta se intampla de ceva timp, dar acuma ca se intampla mai mult si la mine parca observ tot mai mult cat de mare ii nevoia ca oamenii sa aiba un scop in viata...Inimile sunt tot mai plide de dezamagire, lucrurile iasa tot pe dos. Suntem dezamagiti de noi si credem ca cei din jur de vad ca o dezamagire. Parca lupta devine tot mai grea pe zi ce trece..."totul e desertaciune si goana dupa vant", cum zice Eclesiastul si ajung sa il cred desi nu eram de acord cu el. mi se pareacam pesimist...dar cred ca a avut atata intelepciune incat sa ajunga la concluzia asta!

mai jos va las cateva versuri la minut:

De pe buze mi-au fugit zambete

Fruntea e-ncretita mereu de-ngrijorare

Inima starpita de dezamagire...

Unde esti iubire?