Soarele zambea-ntr-o zi de iunie
Si ei tinandu-se de mana
Paseau incet pe iarba inca galbuie
Gandindu-se la tot ce o sa ramana-n urma

Ea era la un capat de drum
Iar el credea in nemurire
Pentru ea totul se facea scrum
Iar el mergea departe-n armonie

Intre ei era un gol amar
Toti spuneau sa se desparta de tot
Insa mana nu-si lasau, acolo pe hotar
Caci amorul era singurul lor antidot

Priveau pierduti spre alte zari
Copiind viata de randunea
Vroiau sa le creasca aripi de zbor
Dar orice schimbare in ei...durea.

Au vrut sa lase totul in urma
Sa zboare-mpreuna spre un nou inceput
Dar lumea ii tinea nemiscati in tarana
Si-acel "noi" se transforma intr-un "singur" nevrut

Si-au luat ramas bun intr-un ceas plin de chin
Cand lumea parea ca nu mai are sfarsit
Cand totii ca noi stam si suferim
Dupa-acea privire...acel zambet uimit.

Ea mergea spre un nou inceput
Iar el spre o groapa fara de lumina,
Uita de amorul sfaramat si pierdut
Si-amintea de privirea ei sublima...

A uitat ca el a fost vreodata
Ar fi vrut o alta exact ca ea
Si a luat-o de la capat intr-o lume minunata
Dar el...astepta.

Era o zi senina de iunie
Ei doi stateau intinsi pe iarba galbuie
Erau fericiti ca erau impreuna
Si zambeau amandoi tinandu-se de mana...

Dar el aparu trecator, ingandurat
Privind acel loc inca o data
Si disparu in apusul sublim pictat
Asa cum disparu ca prin vis altadata...

don`t know

Ti s-a intamplat vreodata sa te afli intr-o situatie in care toti sunt nervosi si atunci cand nu crezi ca poate fi mai rau, chiar tu sa inrautatesti situatia?...Mie mi s-a intamplat o astfel de situatie in seara asta:((...e naspa sa faci ceva din greseala si apoi sa sara toti la tine in cap si sa te faca sa te simti mai oribil decat te simteai in momentul in care ai inrautatit situatia.....sometimes i feel like i wanna fly away to a place were no one knows me...

(adunate de prin lume)Un gand pentru viata....tu iti faci viata!!

Era odata un om batran si foarte intelept. In fiecare zi el si nepoata lui sedeau langa benzinarie pe un balansoar, asteptand sa-i primeasca pe turistii care treceau prin micul lui oras. Intr-o zi, un om inalt, care era precis turist, incepu sa se uite primprejur ca si cum cerceta zona si cauta un loc unde sa locuiasca. "Ce fel de oras este acesta?"intreba el. Batranul replica: "Pai din ce fel de oras veniti?". Turistul spuse:"Dintr-un oras in care toti se critica unii pe altii. Este un loc foarte rau de trait." Batranul spuse:"Pai stiti, exact asa este si orasul acesta". Mai tarziu, o familie care trecu pe acolo, se oprira si ei pentru alimentare. Tatal cobori si il intreba pe batran:"E un oras bun de locuit?" "Dar orasul din care veniti?" Tatal spuse:"In orasul de unde vin eu, toti sunt foarte apropiati si mereu dispusi sa dea o mana de ajutor. Nu doresc sa plec de acolo". Batranul zambi si spuse:"Pai cam asa este si oraselul acesta". Dupa ce familia pleca, nepoata privi in sus si intreaba: "Bunicule, cum se face ca la primul om care a venit i-ai spus ca este un loc groaznic de locuit, iar cand a venit familia aceea le-ai spus ca este un loc minunat?" Batranul privi in ochii albastri, intrebatori ai nepoatei lui si spuse:"Indiferent unde mergi, iti iei atitudinea cu tine. Si atitudinea face locul ingrozitor sau minunat." Da, viata este asa cum o faci sa fie!

Feelings....

simt ca merg pe un drum care duce spre o prapastie desi stiu prea bine ca drumul meu trebuie sa duca in sus......simt ca fac lucruri gresite desi stiu prea bine ce trebuie sa fac.....simt ca mi-am pierdut pasiunea pentru ceea ce merita iubit....simt ca privirea-mi se uita in partea opusa...simt ca urechea-mi asculta lucruri fara insemnatate....gura-mi vorbeste lucruri fara sens.....ma simt descurajata chiar daca stiu prea bine ca trebuie sa ma simt iubita.....ma simt parasita chiar daca stiu prea bine ca sunt inconjurata de tandrete...ma simt uitata chiar daca stiu ca multi ma apreciaza....ma simt straina chiar daca stiu ca sunt tot eu, aceeasi fiinta.....simt ca vreau sa plang desi stiu prea bine ca trebuie sa zambesc in fiecare secunda...stiu ca cineva se gandeste la mine...dar cine?....se zice ca toti avem o iubire secreta si ca la randul nostru suntem o iubire secreta pentru cineva....a cui iubire sunt eu?...simt ca ma plictisesc desi stiu prea bine ca as avea ce face in fiecare secunda daca as vrea...simt ca ma mint....simt ca revine masca ce nu vreau sa o port.....simt ca vreau sa fiu reala dar faptul ca ma ascund imi aduce mai multa recunoastere....ce sa fac?sa fiu eu cea reala, asa cum imi place?sau sa ma prefac inca o data doar ca tu sa-mi spui un cuvant frumos?sa cersesc iarasi aprecierea ta care se hraneste cu fiecare gest fals pe care il fac?sau sa fiu reala si tu sa ma marginalizezi?simt ca realitatea nu ma poate cuprinde desi stiu prea bine ca doar realitatea ma poate ajuta sa cresc...stiu prea multe si practica mi se pare prea grea....o sa scot masca...dar pentru ca ma simt eu bine fara ea...nu pentru ca tu ai vrea....:)

Dear Diary....

Ma gandeam ca daca ar exista un tipar dupa care sa alegem o persoana in viata nu ar fi bine...nici necunoscutul nu prea imi prieste....Daca il construiesc dupa propria viziune...I will end up failing my own illusion. Daca il las sa-si vada de viata...o sa ajung sa-l pierd...Daca il prea stresez...misterul va pieri prea dintr-o data si parca si acea mica stralucire de la inceput se va transforma in acel leagan gol din parcul plin de oameni altadata...

Poti sa faci ca propria-ti viata sa fie doar o nascocire a propriilor ganduri...Viata e tot ce ti-ai dorit vreodata sa nu intalnesti dar sa ai doar pentru tine...nu trebuie sa intelegi ca sa pricepi si sa faci ca visele sa devina realitate, ci doar sa actionezi rational intr-o lume iluzorie care se hraneste cu cele mai ascunse dorinti si cu cele mai evidente gesturi pe care le faci...

Nu urmarii intunericul ci priveste spre Lumina care ti-a creat cararea, pentru ca acea carare creata de o alta Mana va fi cel mai minunat lucru care ti s-a intamplat in viata...

Penita ti s-a rupt...viata isi urmareste ramasitele si cararea apare vag prin ceata groasa si prin vederea slaba acoperita de tine: urmarea propriilor fapte desarte savarsite fara ratiune si fara calauzirea Aceluia care putea sa-ti schimbe viitorul fara sens intr-o explozie de minuni gratioase si pline de necunoscut. Si e bine cand totul merge bine si simti ca e bine si totul are happy end...Dar e mai faina cararea misterioasa cand nu ai habar ce va fi maine sau daca maine va mai fi...si acea mica stralucire care trebuie sa o descoperi in fiecare lucru simplu si banal pe care-l faci in viata...venind la pachet cu incercarile si probele de foc in care ascultarea si rabdarea troneaza doar ca tu sa o scoti cumva la capat si sa te ridici...si cu ochii sus spre cer sa spui triumfator: "Am trecut cararea, astept micul meu "acasa" din cerul nesfarsit in posibilitati si Fiinta Ta Sfanta la picioarele Careia o sa-mi intind mainile si pe care o sa o ador in vesnicie doar pentru ca, in primul rand mi-ai oferit aceasta viata banala, interesanta, plina de culoare...doar pentru ca Tu existi in ea"... 

Mircea Cartarescu...."Pururi tanar, infasurat in pixeli"

"Am fost intr-o vreme, pe cand viata incepuse sa mi se para atat de cenusie incat nu mai merita traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: imi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mancare si la somn si imi tremurau mainile dupa claviatura si mouse[...]

Pe langa multe alte efecte de adanca alienare, jocurile de actiune si strategie mi-au schimbat, in acea vreme nu tocmai indepartata si nici tocmai cu desavarsire incheiata, insasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta- partial- de vointa noastra.[...]. Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvantata putere de a da "Save". "Salveaza, tati, salveaza!" imi spune fiica-mea, alarmata, din doua in doua minute, de cate ori ma priveste jucandu-ma. "Jucandu-ma?". Nu: traindu-mi viata virtuala, cea in care sunt erou, in care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata in "lumea cea comuna". Inaintea fiecarei confruntari decisive "salvez". Daca pierd, dau timpul inapoi de unde am salvat si-mi indrept greseala. Altfel, rareori as putea incheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de autorul jocului in care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura imbunatatire a lui, asta as indrazni sa cer: "Doamne, da-ne, macar de cateva ori in viata, puterea de a folosi comanda Save!", de a da timpul inapoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul. [...]

Pentru cei care cred ca romanii nu sunt isteti...schimati-va parerea din urmatorul fragment luat din "Anii `80.Marturii orale"

"De la un mai vechi scheci al lui Toma Caragiu, s-a popularizat termenul de "soparla", in sensul unei intamplari sau situatii banale, povestite cu un aer aparent nevinovat, dar care, datorita ambiguitatii create prin mijloace artistice, da nastere la subintelesuri "subversive". In conditiile tot mai severe ale cenzurii comuniste, "soparlele" se "strecurau" cu dibacie in spectacole, avand grija sa nu fie observate de autoritati, in schimb publicul sa le guste din plin. Si astfel, intr-o sala plina-ochi de tineri, Alexandru Andries canta cate o melodie al carei text exprima satisfactia autorului: "Aseara la Telejurnal/Am vazut cascaval!". Sau dilema militianului daca trebuie sau nu, sa aresteze un bolnav de pneumonie: "Se da puscarie/Pentru pneumonie?". Pe o tema in stil blues autentic, interpretata la muzicuta, acelasi Andries surprindea prin intercalarea unui text scurt si percutant, compus exclusiv din sintagma "Fabrici si uzine/Ce oras frumos!", repetat stupid, obsedant si inutil. Se potrivea ca nuca-n perete...

Maestrii in manuirea "soparlelor" erau Stela Popescu impreuna cu Alexandru Arsinel care, in spectacole de estrada, cu complicitatea publicului, transformau un text "cuminte" intr-un fel de "lasa ca stim noi despre ce e vorba..." [...] In zona textelor acestea, subversive, a actionat si grupul "Divertis". Existau diverse scheciuri pe aceasta latura de spectacol. Si spectacole, destul de restranse. Unele erau oprite. Se dadeau [autoritatilor] textele inainte, spre a fi citite, dar uneori nu observai "soparla". Dau un exemplu. Zicea unul "S-a oprit curentul". Si un altul raspundea "S-ar putea sa fie de la tablou" si privea spre un anume tablou (al lui Ceausescu) aflat pe scena.

Liviu Rebreanu, "Cred"

"M-am sfiit totdeauna sa scriu pentru tipar la persoana intai[...]

Dar, fiindca sunt intrebat, indraznesc a spune ca scrisul nu mi se pare deloc o jucarie agreabila si nici mai cu seama o jonglerie cu fraze. Pentru mine arta -zic "arta" si ma gandesc mereu la literatura - inseamna creatie de oameni si de viata. Astfel arta, intocmai ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume. Precum nasterea, iubirea si moartea alcatuiesc enigmele cele mai legate de viata omeneasca, tot ele preocupa mai mult si pe scriitorul care incearca sa creeze viata.

Literatura rezultata din asemenea preocupari nu va multumi, poate, nici pe superestetii ce savureaza numai rafinariile stilistice sau extravagantele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are nevoie. Literatura traieste prin ea si pentru ea insasi. Durabilitatea ei atarna numai de cantitatea de viata veritabila ce o cuprinde."

sectia "adunate de prin lume"

aceasta sectiune din blog contine texte scrise de alti autori...care mi-au placut mie mult si care exprima ceva frumos.....sper sa va placa aceasta "sectie"....pe care o identificati din momentul in care vedeti la titlul articolului numele  unui autor.....

Poveste....George Bacovia

Iti mai aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,

Cand cu buzele de sange si cu ochii sclipitori

Printre arborii de toamna te opreai incet, sfioasa,

Lasand gandul spre amorul inteles de-atatea ori?...

Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodata

Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutari

Te duceai mereu nainte inspre-o umbra-ntunecata

Ca o pala ratacire coborand din alte zari.

Ah, mi-ai spus atat de simplu ca ti-i sete de iubire

Neascultand decat soptirea singuratecei paduri, 

Iti opreai cu mana sanul si zambea a ta privire,

Chinul departarii noastre neputand sa-l mai induri.

-Ha, ha , ha, radea ecoul, de radeam de-a ta placere,

Intre om si-ntre femei mi-ai spus ura din trecut, 

Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere

Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut.

Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,

Cand, in soaptele padurii, poate ca te-am sarutat

Ascultand ecoul rece, inspre toamna friguroasa

Ce-aducea-ntalnirii noastre un adio-ndepartat?

De-as fi artist....George Bacovia

De-as fi artist

Eu ti-as descri

A tale mandre gesturi,-

Din al meu dor

Ar mai pieri

Cand te-as ceti

In versuri...

________________________________________

Ca pictor, 

Eu te-as picta,-

Mi-ai fi icoana-n viata;

Din al meu dor 
As mai uita

Cand te-as privi

In fata...

________________________________________

Ca muzicant,

Eu ti-as sopti 

Cu flaut,

Sau cu struna,-

Din al meu dor

S-ar povesti

De tine-ntotdeauna.

Minune...la examen

asa aratam dupa examenul la romana oral, bac.... Domnul a facut o mare minune si mi-a picat un subiect super si pe langa asta Domnul m-a intarit si a avut grija sa spun tot ce trebuie acolo in fata la examinatori....si mi-a dat nota 10...praise Him:D.....

3.07.2008

deja am terminat cu toate probele si la toate Domnul a facut o mare minune:D astept rezultatele finale de sambata si I`m off to enter college:D

6.07.2008

deci chiar a fost o minune la examen...numai harul Domnului m-a ajutat si am reusit, prin El, sa iau o nota destul de mare...acuma las admiterea la facultate in mana Lui si cred ca ce e mai bun pt mine va veni prin El...:D

Nopti albe....de vara!

De cateva zile incoace nu mai pot dormi noaptea...dar nici ziua...si nu, nu sunt prea odihnita...chiar ma gandesc ca sunt prea obosita de cate sunt in jurul meu...in mine...in mintea mea. Si tu m-ai facut sa ma prea gandesc la viata ce o sa fie in fata mea...unde ma duc la facultate?....dar stai imi iau oare bacul???:-SS....aseara inima imi batea prea puternic ca sa pot gandi clar si sa ma pot linisti....dormi ca tot omul...pe la 4 dimineata am iesit pe geam la bucatarie....se vedea inca luceafarul si singurul lucru pe care il vedeam in fata mea era blocul portocaliu unde la etajul 2 era un baiat pe geam si se uita la mine....m-am uitat in alta parte....si m-am gandit la cat mai am de asteptat...."asteptarea celui credincios aduce mare rasplata"(parafrazare)....da voi astepta rodul cel mare desi nu mai prea am rabdare...si voi dormi noptile fiindca credinta in ceva...cel mai bun pentru mine...ma va lasa....singura intrebare e: daca tot m-am obisnuit sa dorm numai pe la 4 dimineata...chiar mai tarziu....cum o sa-mi reglez din nou ceasul biologic la o ora rezonabila de pus in pat???....anyway...see you there when my patience will be rewarded...

De ce e roz...?

blog-ul meu e roz......stii de ce am ales roz?

            Rozul e culoarea sperantei, e acea culoare ce te face sa mai fii tu inca putin. Partea buna a vietii, si roz sunt si visele unei existente mai primitoare....

             E roz pentru ca micul meu coltisor de lume vreau sa fie roz...acel coltisor inca limpede pe care il mai am in mine...in fata unei vieti suferinde....

              Roz e culoarea copiilor care nu si-au pierdut inca inocenta copilariei si dragostea dintai...

              E culoarea ta si a mea care ne aminteste de o lume pe care toti o avem intr-un coltisor ascuns din mintea noastra....

              Descopera coltisorul, da praful la o parte si lasa aceasta culoare sa-ti inunde existenta monotona pictata in gri...Poate ca deasta avem unii camere roz, pixuri roz, post-it roz sau chiar un tricou sau o geanta roz...

              Opreste-te din alergatura ta zilnica, gri...si picteaz-o roz....relaxeaza-te si priveste spre noi orizonturi....

poem....

Ma simt straina pe meleaguri natale

I miss home, I miss home

Vreau sa merg pe strada sa culeg petale

I miss home, I miss home

I miss acasa cum mi-e dor de Tine

I miss home, I miss home

Cand Te simt imi vine sa alerg spre Tine

I miss home, I miss home 

Dar stiu ca inca mai am de stat

I miss home, I miss home

Pe patratul de pamant care mi-a fost dat

I miss home, I miss home

Dar stiu ca intr-o zi voi veni acolo sus

I miss home, I miss home

Si voi sta alaturi de Tine, Isus

I miss home, I miss home

Acea casuta plina de rubine

Acea hainuta care-mi vine bine

Vor fi ale mele, cadou de la Tine...

Si-mi vor placea caci vor fi osteneala

Din patratul acesta mic de pamant

Unde de-atatea ori am spalat pardoseala

Insa de atatea ori m-ai auzit cantand

Pan` atunci, o Isuse, ma lasa sa chinui

Caci asa voi fi mai puternic, mai breaz

Si atunci acol` sus voi veni ca sa birui

Dar aici voi sa fiu tot mai limped`, mai treaz.... 

Dispari....sau mai stai....

visand la vremurile trecute petrecute nestiind de tine parca era mai bine daca drumurile noastre nu se intersectau niciodata....imi pare rau acuma dar trebuie sa privesc inainte iar pe tine sa te las in urma, pentru ca lumea mea se va vesteji daca tu ma mai urmaresti in gandurile mele nepatrunse, iar florile plantate cu atata caldura si dragoste vor prinde radacinile regretului si vor intuneca cerul plin de raze cristaline altadata....

dispari in ceata adunata de sub frunzele copacilor proaspat infloriti si deznoada-mi viata de legaturile tale veninoase dar incredibil de dulci.

du-te si priveste apusul nesfarsit in misterul pe care il port fata de tine si poate atunci iti vei da seama cine sunt eu...si de ce exist...si poate o sa-mi spui si mie de ce ai uitat acele vremuri trecute pline de candoare si rasete sublime. Lumea mea de clestar e pecetluita cu amintirea ta....and it`s falling apart because of you.

vreau inca sa am locsorul meu de liniste care e deranjat de amintirea chipului tau si surasului tau care spunea atatea....

locsorul acela care te tinea ascuns intr-o cutiuta frumos decorata de mine, in care mi-am dat toate silintele sa te reprezinte...sa spuna despre tine tot ce esti si putin peste...o cutie care desi personalizata si reflectia caracterului meu sa te arate impletit cu mine...iesind o singura ramurica din care o Floare Sfanta sa rasara, iar acea Floare sa ne conduca in viata pentru ca acesta e scopul....

Dar ai plecat...sau te-am indepartat...nu stiu...dar amintirea ta va mai striga inca in noptile singuratice iar eu o voi tacea cu sangele purificator al unei inimi frante!

Manifest contra ta.......x(

I mean what`s up?.....with you...yeah....first you`re lovely, and then suddently you rock my world....cum e sa construiesti si apoi sa si distrugi totul dintr-o simpla pocnitura din degete?ei bine afla de la mine ca e durere, e nepasare , e indiferenta......sau mister? I mean realy....are you serious???believe me...you`re not serious....`cause if you were you would have told me what`s up....yeah...you would have spoken to me....anyway te las in pace ca asa iti place tie....da voi disparea si dup`aia vei dori tu sa ma recuperezi dar nu vei avea de unde......buh bye

iti mai dau o sansa...nu stiu de o vei lua

dar poate cel de langa mine ma va castiga....

VORBE SPUSE LA SUFERINTA unei inimi fisurate:(....

Every life has a story…I want to tell you mine until now:

Motto:”I thank You Lord for dying upon the tree of Calvary,
I thank You Lord for loving me…
I thank You Lord for dying for me…”

A fost odata un taram plin de ….mine
Si a venit un Imparat si-o mare iubire El mi-a aratat…
Eu ma las mai greu asa ca El…nu S-a bagat, a stat si a batut la usa pana am deschis si a intrat.
Florile strivite din vaza Le-a udat si tabloul stramb cu mine tot El l-a luat.
S-a pus pe un scaun si a-nceput sa picteze…
Si de atunci un mai stiam ce-o sa urmeze.
M-am hotarat sa-ncep sa-I fac favoruri…
“Poate merge!” gandeam eu “si-o sa ma aleaga drept model”,
dar mereu Il incurcam dandu-I peste penel,
asa ca bland cum este El…si rabdator…S-a dat la o parte si m-a pus pe mine in vizor…
M-a pus langa culori si langa panza alba, mi-a zis: “Picteaza fiico, caci mi-ai cerut-o draga.
 Eu te iubesc atata, ca sa-ti rezist nu pot, sa te vad zbatandu-te, lovindu-te la cot. 
Picteaza cum n-ai mai facut-o!” eram entuziasmata 
“Picteza, caci asa-mi esti draga…picteaza, umple panza alba!”
Si-am luat pensula-n mana dreapta, 
bagai cotorul in vopsea,
eram asa entuziasmata….
“Dar stai, eu nu stiu a picta!”. Am realizat eu ingrozita, facand miscari stangace, pacatoase, ca panza alba eu s-o umplu de pete rancezi si hidoase.
La inceput eu m-am speriat, am daramat si panza si vopseaua…
Dar Creatorul nu spuse nimic…
El ma lasa sa plang, sa realizez ca El va trebui sa spele iar podeaua.
Am inceput sa-mi dau cu seama ca haina-I Sa stralucitoare se umple toata de vopsea
Ca cioburile din pahar strapung si mana-I si ambele picioare
Picioarele-I alunecau, in timp ce eu, vazand napasta, fugii afara pe balcon…
Si cu stupoare incepui sa plang…vazui cum sangele-I curge siroi, vazui cum haina-I plina de noroi strapunge si picior si coaste, 
nu am putut sa-L las ca sa-mi picteze o viata fara de pacate?
M-am aplecat spre panza alba, acum-negrita de pacat si suferinta
gasii haina acelui Imparat…era patata de sangele-I curat ce curse pentru- a mea fiinta.
Imi venea sa merg, sa-L caut si sa-I spun ca-mi pare rau…
vazui o umbra, era El, era Salvatorul meu!
Pictorul, spalat, in haina alba, Isi sterse haina de pacat…venind `napoi cu un cadou:
“Venii copila mea, nu plange, adusei alta panza alba
Pe care cu vopseaua Mea face-o-voi sa straluceasa,
dar o conditie iti voi pune, iti sterge lacrima si canta,
priveste tu la panza alba ce-o voi picta cu al Meu sange…
Daca Ma lasi sa-ti fac viata un cer de glorii si cantare…
atunci dute, canta si slujeste, iarta si da vestea mare
Ca astazi, in aceasta zi de mare sarbatoare, Salvatorul va veni
Si va picta in orice zi, fie ca-s nori fie ca-i soare, viata asta trecatoare, a unor miei ratacitori,
ce-i voi intoarce de sub spini in acea zi cand voi veni!
Acuma dute, un privi in urma
Ci lasa Autorul glorios viata sa-ti picteze, sa-ti scrie zi de zi…
Lasa in urma pamantul fara de folos
Alege viata-n vesnicie
Alege-ma ca sa traiesti
Si lasa tot ce-a fost sa fie
Stange Cuvantul Meu sa un pacatuiesti
Petrece timp de partasie
Traieste viata ca sa-nveti pe altii
Si vino langa Mine in iubire
Ca sa traiesti si sa iubesti cu seama
Vino si-ncheie legamantul
Ia doar curaj, nu-ti fie teama,
Lasa sa cante tot pamantul
Lasa-ma ca sa-ti fiu Tata
Si fiica mea…spre cer vom merge impreuna-odata!”