Vreau sa joc! de Lucian Blaga

[nu ma puteam abtine :D]

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

E Ziua Internationala a Poeziei

A most wonderful day, chiar daca nu a fost prea frumos afara. M-am bucurat de insemnatatea ei. Am scris doua poezii. Am citit poezii agatate pe peretele bibliotecii. Am citit poezii. Daca altceva nu mi-a incantat ziua...this really made my day!

Impartasesc cel putin o poezie cu voi dar va invit sa cititi si altele. Deocamdata va recomand Blaga.

Lauda suferinţei

de Lucian Blaga

Atâţia dintre semeni nu prea ştiu
ce să înceapă-n zori cu suferinţa.
Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.

Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunţi albastru ger,
pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgăre de ţărână
o lacrimă sau sâmbure de cer.

Nu mai calcă pe pământ
cine calcă-n suferinţă.
Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh
ce poate fi pipăit, duios, cu stiinţă.

Tată, carele eşti şi vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întăreşte
fiinţa-ntru fiinţă.

Fă ca semenii noştri,
de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiţi,
de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte
că există pretutindeni şi această suferinţă,
până astăzi şi de-acum înainte
singura legătură între noi şi tine.

Ce imi place la iarna e ca atunci cand simti ca te sufoci poti sa iesi afara si sa respiri aerul rece. Te calmeaza, te face sa rationezi mai bine, te face sa te aduni. Daca ai binecuvantarea asta, te poti intoarce oricand la casa incalzita care te asteapta. Pana atunci te poti bucura de un creier limpede si de o discutie cu tine insuti, sau cu Dumnezeu, pe strada, fara teama ca cineva te va considera nebun. Pe frigul asta toti stau in casa! Nimeni nu te aude asa ca vorbeste! Trage aerul rece adanc in piept si cand simti ca incep sa te doara urechile, sa iti fie frig la spate si sa iti tremure picioarele du-te inauntru si bucura-te de o ciocolata calda!

Dar aerul asta vara nu il are.

M-am saturat sa aud oameni care viseaza la vara in mijlocul iernii. Enjoy winter!

Va veni vara si vom sta la copt si ne vom sufoca cu praful ce se ridica la trecerea fiecarei masini. Vom deschide geamurile si vom respira aceeasi imbacseala. Nu vom avea unde sa fugim sa luam o gura de aer racoritor!

So I'm embracing winter with everything it has to offer!

sunt o visatoare si nu pot renunta la asta. I`m like addicted si am impresia mereu ca nu sunt din lumea asta. Wonder why? pentru ca sunt addicted to dreams si traiesc in ele?sau?

Maine ma duc cu trenul. abia astept sa vina din nou acele ore care sa treaca pe langa mine si pur si simplu sa innebunesc de cate gaduri o sa imi treaca prin cap...si sa citesc o carte :)

Copilaria

Cred ca o sa revin asupra acestui subiect on and on pentru ca e o perioada importanta din viata mea.

Cred ca daca oamenii uita sa fie copii, uita sa traiasca cu adevarat.

Daca oamenii uita sa fie copii, uita sa iubeasca.

Daca oamenii uita sa fie copii, uita ce e mai importanta in viata: sa ii aprecieze pe cei de langa ei.

Uita sa contempleze detaliile, sa dea o mana de ajutor. Se scurge omenia din ei si uita sa mai vorbeasca sau sa mai impartaseasca un zambet care nu a fost cerut. Uita pur si simplu.

Nu se mai bucura cum se bucurau odata. Nu mai simt cu simteau odata. Nu se mai comporta cu cei din jur cum sa comportau odata.

Daca oamenii uita sa fie copii nu mai sunt oameni. Sunt niste fiinte anonime care umbla pe doua picioare si trec prin viata ca si cand ar vrea sa scape de tot ce exista pe pamant.

Interesant lucru ii ca Dumnezeu ne invata sa fim copii din nou si cateodata ne trebuie o doza buna de copilarie ca sa ne revenim din delirul nostru pe care il numim cordial "viata": ne trezim morocanosi zi de zi cu gandul "iara trebuie sa mai traiesc inca o zi!!", mergem la servici si incercam sa scapam subtil de oricine cu un zambet prefacut si stand in spatele unei cafele si a unui calculator...si asa mai departe.

Daca oamenii uita cum sa fie copii oamenii aia au ratat ce ii mai fain in viata!

TU

Te-am gasit intr-un buzunar vechi

Nu-mi dadeai pace

Te scoteam afara, te-ntorceam pe toate partile,

Le aratam altora ce-am gasit,

Bagam mana in buzunar: te gaseam!

Imi cautam telefonul: te gaseam!

Rasfoiam o carte: te gaseam!

Ma uitam la tine: imi aminteam!

Te puneam semn de carte

Te vedeam!

Te-am rascolit, te-am invartit

Si te pierdusem intr-o zi

Mi-am luat geanta si-am iesit

Eram fericita, ma uitam la copii

Cand am bagat mana-n geanta

Ai aparut pierdut in lumea noastra

Nu credeam c-ai sa revii

Pasaport spre realitate, joaca nevinovata

Piatra in papuc, si curea ce strangi prea tare

Au, ma doare!

Inceteaza sa mai apari in mine

Ca un vis ce l-am visat maine!

Te-am gasit intr-o carte

Erai pe jumatate rupt

Du-te de mine departe

Naluca urata de lut!

Curand n-o sa te mai vad,

O sa vreau sa te-arunc!

zapada

Ar trebui sa cada
Cate-umpic
Cate un fulg ramolit
De vant…

Fulg cu fulg
Fulg cu fulg
Sa umple golul din mine
De frumusete fara grai
Sa ma faca sa zambesc cand vad copaci satui de plini ce sunt
Tufisuri grase de zapada
Bulgari cum zboara-nspre masini
Domnite cum aluneca pe strada
Sa rad din nou ca un copil
Cu o bucurie neexplicata


Ce bucurie ca existi zapada
Si ce frumos ca ai un nume:
Dumnezeu!

ganduri

Ce sa mai gandesc?

Rauri de ganduri imi trec prin minte. Nu am chef de licenta. Vreau ca scoala sa se intinda la infinit, sa tot trec prin scoala, sa tot simt ca vine sesiunea. M-as duce sa cutreier strazi si sa ma gandesc la tot ce am de facut pe viitor. Am nevoie de o pauza de la realitate. Daca nu ar fi asa frig afara...Azi e o zi cam pierduta...Ninge!! M-as plimba prin zapada daca as avea cizme...mama ma tot bate la cap sa imi cumpar. Nu imi place sa fac cumparaturi. Nu am chef sa vorbesc cu nimeni...poate deasta scriu pe blog. Mi greu sa imi iau un pix sa scriu doar pentru mine.

Poate ma plang prea mult. plec!

Trăiesc parcă o anomalie
Aş vrea să fie totul ca o poezie

Fac lucruri zi de zi la fel
Şi la finalul zilei mă cam macină gândul
Dacă aş fi putut azi face mai mult?
Parcă golul ce îl simt în fiecare seară
Mă lasă şi mai şi mai goală
Nu ştiu de ce mereu încrunt fruntea
Ca şi când nu am făcut ceva
Dar ce? Mă întreabă gândul mereu…
Dar ce? De unde să ştiu eu;
să-ţi răspund?
Mă simt legată la mâini şi la picioare
Cu o patură moale, moale
Mă lasă gândul să îmi fac de cap
Mă lasă totul, parcă aş avea trac
Simt cum părul se desface încet
Calculatorul scoate sunete domoale
Întunericul împinge camera în care stau intr-o găoace
Dar când L-am scos din ecuaţie?

Nu, nu poate fi scos!
Faci o prostie tu minte bolnavă
Nu te lupta să ştii şi să poţi
Că o sa îţi fie luată şi ultima fărâmă lăsată
Te scoti singur din joc neştiind ce să faci
Şi te lupţi inutil cu lumea
Încerci să arăţi că tu poţi să împaci
Întunericul cu lumina
Inutil, inutil, de încerci tu cu gri
Să desfaci misterele de neştiut
Mergi spre Lumină
Şi ai să ştii
Ce ai de făcut!!

Dac-as putea, as strange-n brate rasaritul

Sa-i simt caldura pe care vantul n-o mai aduce

Dac-as putea...as sta tolanita toata ziua in pat

Sa simt imbratisarea ce n-am mai primit-o

Dac-as putea as trimite un zambet pe vant la oricine

Sa simt ca se stinge dorul din mine

Sa simt ca dragostea ma-nvaluie iara

Sa simt ca nu-i toamna ci ca iarasi e vara!

Dac-as putea, as pluti pe un nor

Sa vad cum picuri de ploaie cad pe strada

Dac-as putea, as reaprinde focul  de altadata

Ce zvacnea sa iubeasca si sa sara-n ajutor

Dac-as putea as plange pentru o mireasa

Si m-as bucura pentru un mort ce merge-acasa

Dac-as putea mi-as defini dragostea

Ce sta-nvechita de-ani de zile-n mine

Dac-as putea as re-nvia eternul visator

As face realitatea mai calduta

As construi aripi sa zbor

As da fiecaruia o sansa la o alegere mai buna.

Mi se pare interesant cum Dumnezeu poate iubi atat! Iubirea Lui ii ca marea a carei orizont nu il vezi sau ca cerul al carui capat nu-l cunosti!

ma gandeam...

Ma gandeam acum ce sa scriu si pot sa zic doar: lucrurile se misca!

Pot sa spun ca pagini au fost intoarse, benzina consumata, inca o data vantul prin par, inca o data am gafait de cald, inca o data m-au durut mainile, peretele e vopsit mov, unele relatii au fost restabilite...lucrurile se misca!

traveling through life

Cred ca nu a devenit cliseu sa spun ca viata e o calatorie cu trenul...dar e una sa iti imaginezi ca zi de zi mergi intr-un tren care are statii si ca in fiecare statie o sa se schimbe ceva si alta e ca literalmente sa mergi cu trenul aproape zilnic.

Asa e vara mea: trains, trains, trains. Daca as putea sa iau cate ceva din fiecare gara experienta calatoriilor mele ar fi mai carnala, mai adevarata dar eu trec de la o statie la alta amintindu-mi doar cum se cheama statia, vazand mii de povesti ale oamenilor ce asteapta in gara. Sunt umpluta de sunetul sinelor care scartaie la fiecare oprire, de povestile a doi batrani care merg in statiune, a unei studente ce a teminat cu bine inca un an sau de certurile a doi indragostiti...

Incerc sa scap de aglomeratie si caut un compartiment gol. Trec de primul vagon, de al doilea si iata compartimentul meu gol. Ma asez la geam si imi scot cartea din geanta. Nu o deschid pentru ca uitandu-ma pe geam cad in gandurile mele...Ce e viata asta?, imi spun, si incerc parca sa imi raspund la cele mei grele intrebari la care nimeni nu a gasit vreodata raspuns. Ma gandesc cum nimeni nu ma asteapta la gara si cum vasele iara o sa ma astepte murdare in chiuveta. Imi vine in cap o schema cu toate lucrurile ce trebuie sa le fac saptamana asta si inchid ochii imaginandu-mi ca mai bine dorm o saptamana ca sa uit de toti si de toate din jurul meu.

Hai sa rasfoiesc putin cartea...Hai sa vad ce muzica mai am in player. Oricum mai am doua ore de ganduri, privelisti vazute pe geamul in miscare si citit.

Muzica imi canta in casti si cuvintele de pe cartea din fata mea parca zboara cand dau pagina cu pagina. Inca o carte calatoare citita in tren!

Respir adanc si zambesc. Uite si statia mea! Iarasi iau bagajul greu in spate si ma indrept spre iesire. Simt vantul care imi bate in fata din cauza geamului deschis, mirosul "imbatator" de la toaleta si o gramada de oameni care nu au rabdare. Fiecare cauta sa iasa in graba nestiind ca asta e ultima statie si poate ultima data cand mai iau trenul...

Melodia din player:

Invite!!

daca esti din Timisoara(sau treci prin Timisoara in datele astea) si vrei sa participi, esti invitat cu mare drag la urmatoarele doua evenimente. Esti rugat sa iti aduci cati mai multi prieteni :)

No`1 quote for now :

"You can complain roses have thorns, or you can rejoice that thorns have roses!"


says it all. Perspective counts!

"They say the greatest mistake is giving up, that true strenght lies in the will to keep trying. Keep hoping things will get better, keep reminding yourself of all you`ve accomplished, keep everything in perspective, keep up the fight! Because at the end of the day that`s what you`re left with: the knowledge that you did your best and that you`ll wake up tomorrow and try again."

fericire in constructie!

Pentru ca vreau sa impletesc intr-un mod foarte amical ratiunea cu sentimentul, m-am invatat sa scriu cu penelul inainte sa ating claviatura rece...

Da, titlul zice tare bine. Trebuie sa invat din nou ce inseamna fericirea. Nu vi se pare ca noi oamenii uitam asta adesea? Ne trezim ca vrem sa stim cum se rezolva o ecuatie de gradul doi fara ca noi sa ne fi uitat cum se face tabla inmultirii....what a pity!

De obicei tot ce fac e un pas maaare spre un scop pe care vreau sa il ating si uit sa privesc peste ce trec. Ajung frustrata ca nu am reusit sa fac pasul asta din prima si ma ascund in cutia mea de frica. Ei bine...poate o sa imi ia o viata sa invat asta, dar invat ca viata e compusa din pasi mici. E greu...nimeni nu a zis ca viata ii presarata cu petale de trandafiri...

Am reusit sa regasesc partea intelectuala din mine dar sentimentele le-am aruncat intr-un cos de gunoi de pe strada. Am crezut ca daca nu mai simt nu o sa mai fiu ranita dar am ajuns sa ii ranesc pe altii in schimb.

Trebuie sa accept anumite adevaruri: o sa mai cad de multe ori, o sa ma murdaresc tit de atatea ori, dar o sa ma ridic tot de atatea ori!

Am invatat ca amortind in mocirla in care am cazut, viata a trecut pe langa mine nestingherita...dar eu trebuie sa invat sa o trag de coada!

Bucura-te de lucruri mici!

Feel the rain on your skin

No one else can feel it for you!

Lupta vietii, de George Cosbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

God`s idea of spring

Cateodata uitam parfumul vietii, mai ales dupa o lunga, rece iarna...Dumnezeu insa ne reaminteste cum sa o luam de la capat, cum sa traim plini de tarie si cum sa folosim puterea revenirii la viata prin primavara.

Cand ma uit la primavara ma gandesc la un Dumnezeu care modeleaza lucrurile, care le creaza intr-un mod atat de tainic incat e minunat. Daca Dumnezeu imi numara pasii, se uita la mine si stie cand stau jos si cand ma ridic, El e Acelasi Dumnezeu care se uita de aproape cum infloreste o floare si cum creste un fir de iarba.

Dumnezeu e un Dumnezeu al detaliilor.

Primavara ne invata ca trebuie sa folosim puterea ce ne-a pus-o El la dispozitie pentru a revenii la viata. Daca toata iarna te-ai plans de dureri de spate si de frigul ce iti ingheta nasul, risca si iesi afara. Ploaia te invata lucruri noi asa cum zapada te invata iarna. Faptul ca iarna toata natura se acopera de zapada dar si faptul ca primavara e imbracata in verdeata si flori sunt doua lucruri diferite dar ne invata un singur lucru: Dumnezeu ramane credincios! El se ingrijeste ca fiecare lucru sa isi faca partea la momentul potrivit.

"Laudati pe Domnul [...] foc si grindina, zapada si ceata, vanturi napraznice, care impliniti poruncile Lui, munti si dealuri toate, pomi roditori si cedri toti..." Ps. 148:7-9

Un videoclip cu lectii de viata