marți, 27 iulie 2010

traveling through life


Cred ca nu a devenit cliseu sa spun ca viata e o calatorie cu trenul...dar e una sa iti imaginezi ca zi de zi mergi intr-un tren care are statii si ca in fiecare statie o sa se schimbe ceva si alta e ca literalmente sa mergi cu trenul aproape zilnic.

Asa e vara mea: trains, trains, trains. Daca as putea sa iau cate ceva din fiecare gara experienta calatoriilor mele ar fi mai carnala, mai adevarata dar eu trec de la o statie la alta amintindu-mi doar cum se cheama statia, vazand mii de povesti ale oamenilor ce asteapta in gara. Sunt umpluta de sunetul sinelor care scartaie la fiecare oprire, de povestile a doi batrani care merg in statiune, a unei studente ce a teminat cu bine inca un an sau de certurile a doi indragostiti...

Incerc sa scap de aglomeratie si caut un compartiment gol. Trec de primul vagon, de al doilea si iata compartimentul meu gol. Ma asez la geam si imi scot cartea din geanta. Nu o deschid pentru ca uitandu-ma pe geam cad in gandurile mele...Ce e viata asta?, imi spun, si incerc parca sa imi raspund la cele mei grele intrebari la care nimeni nu a gasit vreodata raspuns. Ma gandesc cum nimeni nu ma asteapta la gara si cum vasele iara o sa ma astepte murdare in chiuveta. Imi vine in cap o schema cu toate lucrurile ce trebuie sa le fac saptamana asta si inchid ochii imaginandu-mi ca mai bine dorm o saptamana ca sa uit de toti si de toate din jurul meu.

Hai sa rasfoiesc putin cartea...Hai sa vad ce muzica mai am in player. Oricum mai am doua ore de ganduri, privelisti vazute pe geamul in miscare si citit.

Muzica imi canta in casti si cuvintele de pe cartea din fata mea parca zboara cand dau pagina cu pagina. Inca o carte calatoare citita in tren!

Respir adanc si zambesc. Uite si statia mea! Iarasi iau bagajul greu in spate si ma indrept spre iesire. Simt vantul care imi bate in fata din cauza geamului deschis, mirosul "imbatator" de la toaleta si o gramada de oameni care nu au rabdare. Fiecare cauta sa iasa in graba nestiind ca asta e ultima statie si poate ultima data cand mai iau trenul...

Melodia din player:




Un comentariu:

oana spunea...

ma regasesc in postul tau..atata de adevarat e faptul ca o calatorie cu trenul e exact ca si in viata.stii?suntem calatori.Atat.Si prin viata asta trecem si vedem bune si rele,urate si frumoase,trecem prin vreme cu soare ,si ne bucuram,prin ploaie si ne enervam de parca cine stie ce-i(sau depinde,la unii le place ploaia:P)si treci prin toate si oricat de mult ai vrea sa ramai in loc ,nu poti,pentru ca ''trenul'' trebuie sa ajunga la statia urmatoare...
felicitari pentru blogul tau:)