In ultima vreme citesc o carte din care am mai tot postat fragmente mici. Cred ca acest fragment o sa fie cel mai lung, si poate ultimul, pe care o sa il postez din aceasta carte, dar sper sa va fac curiosi sa cititi mai multe din ea. Cartea se numeste "Dovezi ale existentei lui Dumnezeu" si este scrisa de Richard Wurmbrand. Imi place ca nu e o carte care ataca ateismul si nici nu proslaveste religia. Te face sa te gandesti daca Dumnezeu chiar exista sau nu, aduce argumente pro si contra,
te ajuta sa cauti o concluzie proprie analizand argumentele ce le aduce autorul. Nu iti da un raspuns prestabilit! Deci, aici e fragmentul (chiar daca pare lung, eu il recomand :D, si daca asta e suficient ca sa il cititi, ma bucur :):
"Sa presupunem ca Dumnezeu exista. Ei bine, cine este El? Ce este? Ce ne imaginam cand spunem "Dumnezeu"?
La aceste intrebari exista un singur raspuns: Dumnezeu este Dumnezeu. Orice enumerare a calitatilor Lui nu este Dumnezeu. Numele "Dumnezeu" nu este Dumnezeu, asa cum eu nu sunt numele meu sau orice alta denumire. Numai Dumnezeu este Dumnezeu.
De vreme ce Dumnezeu depaseste totul, toate afirmatiile despre El in cuvinte aplicabile in alte domenii, capata un sens diferit. Ceea ce un prizonier si un milionar numesc o mancare buna, sunt doua lucruri complet diferite. Un om primitiv nu considera o simfonie de Beethoven ca fiind o muzica buna.
Cum este Dumnezeu? In Biblie se spune ca:"El avea infatisarea unei pietre de iaspis si de sardiu"(Apoc. 4:3). Daca te intrebi de ce a fost descris ca o piatra, raspunsul corect este ca daca ar fi fost folosita orice alta asemanare, s-ar fi pus aceeasi intrebare. In Biblie, Dumnezeu este numit om, razboinic, sot. El este asemanat cu un leu care racneste si asa mai departe, pentru a ne arata ca Dumnezeu poate fi asemanat cu orice.
In "Exodus Rabah" se spune ca cineva a intrebat pe rabinul Joshua ben Perachiah de ce Dumnezeu a hotarat sa vorbeasca cu Moise dintr-un tufis de spini. El a raspuns: "Se pot pune intrebari interminabile cu privire la tot ce face Dumnezeu; totusi n-am sa te las fara raspuns. Dumnezeu a ales tufisul cel mic si saracacios pentru a te invata ca nu exista nici un loc pe pamant unde Dumnezeu sa nu fie prezent, chiar si intr-un tufis de spini".
Conform Bibliei, Dumnezeu poate fi prezentat in diferite stari. El poate fi treaz, poate sa Se ridice, sa Se intoarca in inaltimi (de unde?), sa cante, sa strige, sa binecuvanteze, sa blesteme. "Dumnezeul nostru este in ceruri", spune psalmistul. "El face tot ce vrea" (Ps. 115:3).
Nu putem exprima in cuvinte exact ceea ce este El, deoarece El este in centru, pe cand existenta noastra este periferica. Centrul unui cerc nu poate fi desenat, pentru ca centrul real este centrul punctului desenat.
[...]
Thomas Aquinas, in cartea sa "Afrirmatii", a fost primul care a folosit expresia "atributele lui Dumnezeu". Dumnezeu este numit bun, puternic, drept si asa mai departe. Toate aceste insusiri atribuite lui Dumnezeu semnifica unul si acelasi lucru, dar sub diferite forme, astfel incat ratiunea noastra limitata sa-L poate intelege in diferite feluri.
Luther scria: "Cel ce crede ca Dumnezeu este manios, are un Dumnezeu manios; cel ce crede ca Dumnezeu este iubitor, acela are un Dumnezeu iubitor, omul are ceea ce crede ca are".
Nu L-am vazut pe Dumnezeu, dar vedem frumusetea si intelepciunea creatiei Sale, calitati pe care nu le-ar fi putut darui daca nu ar fi fost parte din El Insusi.
Daca omul poate sa se comporte in diferite feluri, Dumnezeu poate si mai mult. El te poate duce la lumina sau te poate lasa in intuneric (Pl. lui Ieremia 3:2).
Fara sa cugetam prea mult la Dumnezeu, noi sesizam aceste cateva lucruri prin credinta simpla si suntem satisfacuti. De ce am medita despre Dumnezeu? Ce ar putea sa mediteze un protozoar despre om? Daca ar avea cel putin o minte micuta, el ar putea sti ca perceptiile sale despre om nu pot fi decat false.
Cand fiul meu avea cinci ani, m-a intrebat odata: "Ce sa fac? Sunt plictisit!" I-am raspuns: "Gandeste-te la Dumnezeu." El a spus: "De ce m-as gandi eu la Dumnezeu cu mintea mea mica? Lasa-L pe El cu mintea Sa mare sa Se gandeasca la mine."
Biblia spune ca, pentru Dumnezeu, o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi, deoarece El traieste inafara timpului. Intr-o zi, timpul nu va mai exista nici pentru noi. Vom fi cu El si atunci vom cunoaste.
Pana atunci, sa nu-L plictisim cu intrebari, in special cu vesnicele noastre de ce si pentru care motiv? De vreme ce lumea lui Dumnezeu este in afara timpului, ea nu se imparte neaparat intre cauza si efect. Intrebarea "de ce?" apartine unui alt domeniu si de aceea nu are raspuns.
In loc sa ne angajam in toate aceste speculatii, noi simplu credem. Dumnezeu S-a revelat pe Sine ca fiind dragoste. El S-a revelat si ca judecator al tuturor, e adevarat, ceea ce dovedeste ca pacatosii au de ce sa se teama. Dar una dintre calitatile lui Dumnezeu revelate in Biblie (ex. Iona 4:2), este aceea ca Se caieste de rau. Asadar, pacatosii care se intorc la El, pot fi plini de incredere, siind ca amenintarile Sale cu pedeapsa nu sunt absolute.
In loc sa rascolim adancimi pe care nu le putem intelege, ar trebui sa incercam sa facem cinste lui Dumnezeu. Daca cineva doreste sa stie cum este Dumnezeu, ar trebui sa poata sa descopere acest lucru uitandu-se la un credincios. Cauta fiinta care se aseamana cel mai mult cu Dumnezeu, omul care traieste asa cum ar trai Dumnezeu daca ar fi pe pamant si vei sti ceva cu privire la El.
Multi au cautat pe Dumnezeu in ceruri. Erau sortiti esecului. Cum ai putea avea succes cand cauti pe cineva, ale carui nume, trasaturi si locuinta sunt necunoscute? Dumnezeu Se prezinta sub multe forme si nume, ca unul care nu doreste sa fie descoperit. Nimeni nu L-a vazut vreodata. Nu avem nici fotografia, nici amprentele Lui. Fostul Sau templu din Ierusalim nu mai exista; nici Biserica primara in care toti credinciosii erau o inima si un suflet.
Nu exista nici cea mai mica posibilitate sa gasesti un astfel de Dumnezeu.
Dar El ne gaseste pe noi si ne cheama sa fim nascuti din nou si sa incepem o viata noua, asa cum ar trai-o Dumnezeu daca ar fi pe pamant.
Un copil a desenat odata pe Dumnezeu. El a fost mustrat: "Renunta la incercarea asta prosteasca, Dumnezeu este de neconceput". El a raspuns simplu: "Cand am sa termin desenul, va fi cunoscut".
Dumnezeu invizibil devine vizibil in aceia care prin credinta, sunt schimbati din slava in slava dupa chipul Lui (2Cor. 3:18).
Asemanarea noastra cu Dumnezeu consta in faptul ca si noi suntem creatori. Fiecare isi creeaza propria ambianta, lumea in care traieste, exact asa cum viermele de matase isi tese coconul. Omul este creatorul lumii lui, buna sau rea. Omul plin de credinta, construieste cea mai buna lume, un paradis.
Intr-o lume ca aceasta, cu frumusetile si placerile ei, un om poate ajunge la stari ametitoare de bucurie. Creatia lui Dumnezeu este detectabila si cu atat mai mult este Dumnezeu care da farmec intregii creatii. Si daca viata creata este buna, cu atat mai mult este Creatorul ei, Cel ce a dat omului puterea de a crea. Si daca mantuirea este buna, cu atat mai mult este Datatorul ei.
Asadar, noi iubim pe acest satisfacator Bun, in care este cuprins tot ce este minunat. De aceea El este numit in ebraica El-Shadai, Dumnezeu suficient. Oare ce nu va da El iubitilor Lui?
Traind cu El, ne bucuram de orice bucurie a lui Dumnezeu si a creaturilor Lui. Orice bucurie care nu izvoraste din Dumnezeu nu este deplina."
(Dovezi ale existentei lui Dumnezeu-Richard Wurmbrand, pp. 91-96)
