Cand mergem pe strada suntem doar o mica fata in multimea de oameni. Nu de putine ori am fost comparati cu un furnicar sau un stup de albine. Fugim grabiti sa ne atingem scopurile zilnice, sa nu intarziem la scoala sau la locul de munca si nici macar nu vedem bine.
Nu vedem ca in jurul nostru se afla o gramada de fete diferite, o multime de fiinte comnplexe. Fiecare are o poveste in spatele fondului de ten sau in spatele palariei trase mai pe ochi. Poate ochii umflati din cauza lipsei de somn, bataile prea rapide ale inimii din cauza stresului, stangacia care se datoreaza creierului prea plin de ganduri.
Nu avem de unde sa stim si nu vom sti niciodata fiecare poveste a fiecarui om de pe lumea asta. Dar e trist ca de prea multe ori nu ne oprim sa ascultam povestea celor din jurul nostru, sau chiar povestea noastra. Le punem in asteptare pentru lucruri si mai importante care ne umplu lista de prioritati. Alergam aiurea si ne pierdem printre sutele de responsabilitati pe care le-am luat asupra noastra.
Ma enerveaza cumplit ca lumea asta parca merge tot mai mult pe fast forward in loc sa se domoleasca putin. In loc sa ne dea putin timp de respiro, putin timp in care sa inspiram adanc! A devenit asa de automatizata incat si atunci cand am putin timp liber incep sa ma uit in stanga si in dreapta sa imi gasesc ceva de facut si nu sa stau atenta pe lucrurile care conteaza.
Pune-ti deoparte niste timp azi, priveste putin la toate persoanele din multime, s-ar putea sa inveti o lectie importanta sau doar sa ai un moment de respiro!
Oricum, o sa fie un moment castigat, crede-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu