Si chiar daca-asi fi fost neprihanita
Si chiar de-ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,
Aripa Ta ma tine si eu sunt fericita
Si bratul Tau puternic invinge orice frica

Si chiar de-ar fi sa ratacesc o viata
Prin negrele abisuri, prin groaznice cosmaruri
Cu doar un simplu gest, pana si apa-ngheata
Doar glasul tau imbie pana si sumbre valuri.

In noptile tarzii si fara de scapare
Cand totu-n jurul meu e negru de-abanos
Tu doar pocnesti din degete si soarele apare
Noaptea dispare-n ceata si totul e frumos.

Prin marea Ta putere si prin slavitu-Ti nume
Inmiresmezi o viata a unui pacatos
Cand totul pare jalnic si fara de renume
Tu vi si dai speranta, culoare si miros.

Blandetea Ta abunda in lumea scufundata
In negrele mocirle si santul unsuros,
Tu vii si-Ti intinzi mana, afar` sa-i scoti indata
Si uiti ce s-a-ntamplat si le dai iar folos.

Dar ei pleaca departe, nu-Ti spun nici "Multumesc!"
In schimb Te ocarasc si Te batjocoresc
Te suie sus pe-o cruce si arunca-n Tin` gunoaie,
Si sting focul iubirii, ca pe-o mica vapaie.

Rusine sa ne fie la toti din neam in neam
La inceput eram cu Tine, cu totii Te iubeam
Acum insa rusinea ne pleaca fruntea jos
Dispare si vapaia si totu-i de prisos...

Dar vine iarasi ziua cand fruntea va fi sus
Va straluci vapaia, iubirea va salta
Cand toti vedea-vom Mirele, pe Domnul nost` Isus,
Cand totul va fi pace si toti ne vom ruga...

Astfel in aceasta viata sa ne purtam cu totii crucea
Si cand ne vom unii cu totii sus in cer
Sa nu fie nici unul, sa nu-si fi servit Domnul
Sa nu fi fost ca Isus, cu gandul tot la cer...