E asa ciudat cand stau si ma gandesc ce am facut anul trecut pe vremea asta. Asteptam sa inceapa facultatea fara mare chef. Acum ma lupt sa am chef sa fac lucrurile bine si sa ma bucur de ceea ce fac. Acum astept sa inceapa un moment care se pare ca se lasa asteptat.
Mi-e dor de prieteni. Ma simt ca un tren care opreste in diferite gari si nu mai stie cand sa se retraga in depou. Am mai tot facut comparatia asta, alte comparatii??
Ma simt ca un nor care viziteaza tot alt oras. Face cunostinta cu asfaltul, cladirile, umbrela rosie deschisa de langa magazinul de paine, rotile masinii de familie ce opreste la stop, firele de iarba din gradina bunicii si acoperisul casei din colt prin picurii pe care ii lasa in urma. Dar faza e ca picurii se usca si norul viziteaza alte fete necunoscute, alte acoperisuri, alti pantofi pierduti in balti si alte banci goale.
I don't seem to settle so much!
Acum astept si parca mi asa greu sa fac asta. Sa tot trag de fraie si sa stau locului.
Mi-e dor de lucruri ce le-am pierdut si de lucruri pe care inca nu le-am cunoscut!
Nu stiu sa explic sentimentul. E o amestecatura ciudata, necunoscuta inca. Mi-e dor de momente uitate cu prieteni uitati de vreme. Mi-e dor de cafele in cafenele prafuite si de poezi neterminate.
Mi-e dor de cerneala prea uscata si de foile care inca nu s-au fabricat. Mi-e dor de ploaia de azi dimineata si astept cu nerabdare picurii care o sa cada joi. Nu joia asta, ci o oarecare joi dintr-un oarecare an si dintr-un oarecare loc.
Si mie dor de tine! Persoana necunoscuta care o sa apari in viata mea intr-o oarecare situatie, intr-un oarecare moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu