duminică, 1 februarie 2009

Cantarea biruintei e in inima mea
Am gustat din Cupa Vietii
Vino si tu...si bea
Isus e carma, iar eu corabia
El ma ghideaza chiar si-n ape-adanci
Domnul meu ma tine chiar si-atunci
Cand cad franta...
Cand mintea mi se-ntuneca...
Cand pasul imi aluneca...
Ma sterg la ochi de lacrimi si Il vad pe El!
"Mi-e greu, o, Doamne sa merg spre Lumina
Cand in juru-mi oamenii arunca intuneric,
Eu luminez prea slab, nu stiu sa dreg fitilul,
Sa pun ulei in candela...
O, vino de-mi ajuta,
Invata-ma, condu-ma, pe calea vesniciei pe care-ai daruit...
Eu franta de pacate, vin azi la Tin` murdara,
Si-Ti cer inca o sansa, sa mai duc inc-o lupta!
O, da-mi armura potrivita si lupta pentru mine,
Caci singura o sa ajung infranta...
De propriul eu, de propriul mine care striga:"O, ajuta!"
Cred ca este iertare, caci crucea-ai indurat-o...
Pentru cine? Pentru un praf ca mine?
Pentru-un gunoi ce sapa mai adanc in lume?
Pentru o ingamfata? Pentru o ipocrita?
TU- Sfant, Neprihanit, Edenic...
Murit-ai pentru mine, un nemernic...
Eu trebuia sa fiu scuipata si batuta
Ducand o cruce spre Golgota,
De rani si bube doborata...
NU TU, ce nu porti nici o vina...
NU TU, ci eu, un vierme si-o tarana...fara sens...
 
Dar TU-Iubirea-ntruchipata...
Te-ai lasat batjocorit de-o mare gloata
Cand eu aceasta soarta meritam
NU TU, strapuns de suferinta...
 
O, Doamne meriti toata-a mea fiinta
Si-acum in ceas de pocainta
Vin, si ma-nchin cu reverenta
Si-Ti dau Tie toata slava!

Un comentariu:

Bogdan spunea...

Foarte frumoasa poezia. Felicitari ;)