fericire in constructie!

Pentru ca vreau sa impletesc intr-un mod foarte amical ratiunea cu sentimentul, m-am invatat sa scriu cu penelul inainte sa ating claviatura rece...

Da, titlul zice tare bine. Trebuie sa invat din nou ce inseamna fericirea. Nu vi se pare ca noi oamenii uitam asta adesea? Ne trezim ca vrem sa stim cum se rezolva o ecuatie de gradul doi fara ca noi sa ne fi uitat cum se face tabla inmultirii....what a pity!

De obicei tot ce fac e un pas maaare spre un scop pe care vreau sa il ating si uit sa privesc peste ce trec. Ajung frustrata ca nu am reusit sa fac pasul asta din prima si ma ascund in cutia mea de frica. Ei bine...poate o sa imi ia o viata sa invat asta, dar invat ca viata e compusa din pasi mici. E greu...nimeni nu a zis ca viata ii presarata cu petale de trandafiri...

Am reusit sa regasesc partea intelectuala din mine dar sentimentele le-am aruncat intr-un cos de gunoi de pe strada. Am crezut ca daca nu mai simt nu o sa mai fiu ranita dar am ajuns sa ii ranesc pe altii in schimb.

Trebuie sa accept anumite adevaruri: o sa mai cad de multe ori, o sa ma murdaresc tit de atatea ori, dar o sa ma ridic tot de atatea ori!

Am invatat ca amortind in mocirla in care am cazut, viata a trecut pe langa mine nestingherita...dar eu trebuie sa invat sa o trag de coada!

Bucura-te de lucruri mici!

Feel the rain on your skin

No one else can feel it for you!

Lupta vietii, de George Cosbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

God`s idea of spring

Cateodata uitam parfumul vietii, mai ales dupa o lunga, rece iarna...Dumnezeu insa ne reaminteste cum sa o luam de la capat, cum sa traim plini de tarie si cum sa folosim puterea revenirii la viata prin primavara.

Cand ma uit la primavara ma gandesc la un Dumnezeu care modeleaza lucrurile, care le creaza intr-un mod atat de tainic incat e minunat. Daca Dumnezeu imi numara pasii, se uita la mine si stie cand stau jos si cand ma ridic, El e Acelasi Dumnezeu care se uita de aproape cum infloreste o floare si cum creste un fir de iarba.

Dumnezeu e un Dumnezeu al detaliilor.

Primavara ne invata ca trebuie sa folosim puterea ce ne-a pus-o El la dispozitie pentru a revenii la viata. Daca toata iarna te-ai plans de dureri de spate si de frigul ce iti ingheta nasul, risca si iesi afara. Ploaia te invata lucruri noi asa cum zapada te invata iarna. Faptul ca iarna toata natura se acopera de zapada dar si faptul ca primavara e imbracata in verdeata si flori sunt doua lucruri diferite dar ne invata un singur lucru: Dumnezeu ramane credincios! El se ingrijeste ca fiecare lucru sa isi faca partea la momentul potrivit.

"Laudati pe Domnul [...] foc si grindina, zapada si ceata, vanturi napraznice, care impliniti poruncile Lui, munti si dealuri toate, pomi roditori si cedri toti..." Ps. 148:7-9