- Sa nu cumva sa indraznesti sa mai vorbesti despre Dumnezeu in celula, ca o patesti. Ce dovada ai ca Dumnezeu exista? Am raspuns:
- Este greu sa aduci o dovada unui om cu bata in mana. Bata poate sparge capul ce contine dovezile. Insa dati-mi voie sa va pun o intrebare: am cunoscut personal nenumarati atei care in ceasul mortii au regretat ca nu au crezut si s-au pocait. In ultima clipa ei au strigat ¨Isus¨ sau ¨Maica Domnului¨. Va puteti imagina un credincios murind cu regretul ca a crezut si implorand: ¨Darwin!...Marx!...Voltaire!...Veniti si eliberati-ma de credinta?¨
Omul este condus de propriile lui ganduri. Dar in care din acestea te poti increde? Ca orice altceva, gandirea trece prin susuri si josuri. Uneori suntem pe culmi, alteori in adancuri. Putem avea incredere in gandire doar atunci cand se afla in plin apogeu. Asta se intampla in ¨situatii limita¨, cum le numeste filosoful german Jaspers, cand sufletul este extaziat la vederea frumusetii sau cand este in cautarea presanta a unei solutii in momente de mare pericol, ca acela cand trece intr-o lume necunoscuta.
In astfel de momente nu exista atei. Omul este cuprins de teama cand i se apropie ceasul mortii. Se afla la poarta marelui mister. Credinciosii nu parasesc credinta intr-un astfel de moment, dar ateii renunta deseori la necredinta lor, pentru ca normal este sa crezi.
In ziua aceea am scapat nebatut.¨
(Richard Wurmbrand- ¨Dovezi ale existentei lui Dumnezeu¨
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu