marți, 8 iulie 2008

Poveste....George Bacovia


Iti mai aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,

Cand cu buzele de sange si cu ochii sclipitori

Printre arborii de toamna te opreai incet, sfioasa,

Lasand gandul spre amorul inteles de-atatea ori?...

Asteptai sa fiu poetul indraznet ca niciodata

Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sarutari

Te duceai mereu nainte inspre-o umbra-ntunecata

Ca o pala ratacire coborand din alte zari.

Ah, mi-ai spus atat de simplu ca ti-i sete de iubire

Neascultand decat soptirea singuratecei paduri, 

Iti opreai cu mana sanul si zambea a ta privire,

Chinul departarii noastre neputand sa-l mai induri.

-Ha, ha , ha, radea ecoul, de radeam de-a ta placere,

Intre om si-ntre femei mi-ai spus ura din trecut, 

Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri si cu mistere

Pentru mine, ca oricarui trecator necunoscut.

Iti aduci aminte ziua cand ti-am spus ca esti frumoasa,

Cand, in soaptele padurii, poate ca te-am sarutat

Ascultand ecoul rece, inspre toamna friguroasa

Ce-aducea-ntalnirii noastre un adio-ndepartat?

Niciun comentariu: