ganduri

Ce sa mai gandesc?

Rauri de ganduri imi trec prin minte. Nu am chef de licenta. Vreau ca scoala sa se intinda la infinit, sa tot trec prin scoala, sa tot simt ca vine sesiunea. M-as duce sa cutreier strazi si sa ma gandesc la tot ce am de facut pe viitor. Am nevoie de o pauza de la realitate. Daca nu ar fi asa frig afara...Azi e o zi cam pierduta...Ninge!! M-as plimba prin zapada daca as avea cizme...mama ma tot bate la cap sa imi cumpar. Nu imi place sa fac cumparaturi. Nu am chef sa vorbesc cu nimeni...poate deasta scriu pe blog. Mi greu sa imi iau un pix sa scriu doar pentru mine.

Poate ma plang prea mult. plec!

Trăiesc parcă o anomalie
Aş vrea să fie totul ca o poezie

Fac lucruri zi de zi la fel
Şi la finalul zilei mă cam macină gândul
Dacă aş fi putut azi face mai mult?
Parcă golul ce îl simt în fiecare seară
Mă lasă şi mai şi mai goală
Nu ştiu de ce mereu încrunt fruntea
Ca şi când nu am făcut ceva
Dar ce? Mă întreabă gândul mereu…
Dar ce? De unde să ştiu eu;
să-ţi răspund?
Mă simt legată la mâini şi la picioare
Cu o patură moale, moale
Mă lasă gândul să îmi fac de cap
Mă lasă totul, parcă aş avea trac
Simt cum părul se desface încet
Calculatorul scoate sunete domoale
Întunericul împinge camera în care stau intr-o găoace
Dar când L-am scos din ecuaţie?

Nu, nu poate fi scos!
Faci o prostie tu minte bolnavă
Nu te lupta să ştii şi să poţi
Că o sa îţi fie luată şi ultima fărâmă lăsată
Te scoti singur din joc neştiind ce să faci
Şi te lupţi inutil cu lumea
Încerci să arăţi că tu poţi să împaci
Întunericul cu lumina
Inutil, inutil, de încerci tu cu gri
Să desfaci misterele de neştiut
Mergi spre Lumină
Şi ai să ştii
Ce ai de făcut!!

Dac-as putea, as strange-n brate rasaritul

Sa-i simt caldura pe care vantul n-o mai aduce

Dac-as putea...as sta tolanita toata ziua in pat

Sa simt imbratisarea ce n-am mai primit-o

Dac-as putea as trimite un zambet pe vant la oricine

Sa simt ca se stinge dorul din mine

Sa simt ca dragostea ma-nvaluie iara

Sa simt ca nu-i toamna ci ca iarasi e vara!

Dac-as putea, as pluti pe un nor

Sa vad cum picuri de ploaie cad pe strada

Dac-as putea, as reaprinde focul  de altadata

Ce zvacnea sa iubeasca si sa sara-n ajutor

Dac-as putea as plange pentru o mireasa

Si m-as bucura pentru un mort ce merge-acasa

Dac-as putea mi-as defini dragostea

Ce sta-nvechita de-ani de zile-n mine

Dac-as putea as re-nvia eternul visator

As face realitatea mai calduta

As construi aripi sa zbor

As da fiecaruia o sansa la o alegere mai buna.

Mi se pare interesant cum Dumnezeu poate iubi atat! Iubirea Lui ii ca marea a carei orizont nu il vezi sau ca cerul al carui capat nu-l cunosti!

ma gandeam...

Ma gandeam acum ce sa scriu si pot sa zic doar: lucrurile se misca!

Pot sa spun ca pagini au fost intoarse, benzina consumata, inca o data vantul prin par, inca o data am gafait de cald, inca o data m-au durut mainile, peretele e vopsit mov, unele relatii au fost restabilite...lucrurile se misca!

traveling through life

Cred ca nu a devenit cliseu sa spun ca viata e o calatorie cu trenul...dar e una sa iti imaginezi ca zi de zi mergi intr-un tren care are statii si ca in fiecare statie o sa se schimbe ceva si alta e ca literalmente sa mergi cu trenul aproape zilnic.

Asa e vara mea: trains, trains, trains. Daca as putea sa iau cate ceva din fiecare gara experienta calatoriilor mele ar fi mai carnala, mai adevarata dar eu trec de la o statie la alta amintindu-mi doar cum se cheama statia, vazand mii de povesti ale oamenilor ce asteapta in gara. Sunt umpluta de sunetul sinelor care scartaie la fiecare oprire, de povestile a doi batrani care merg in statiune, a unei studente ce a teminat cu bine inca un an sau de certurile a doi indragostiti...

Incerc sa scap de aglomeratie si caut un compartiment gol. Trec de primul vagon, de al doilea si iata compartimentul meu gol. Ma asez la geam si imi scot cartea din geanta. Nu o deschid pentru ca uitandu-ma pe geam cad in gandurile mele...Ce e viata asta?, imi spun, si incerc parca sa imi raspund la cele mei grele intrebari la care nimeni nu a gasit vreodata raspuns. Ma gandesc cum nimeni nu ma asteapta la gara si cum vasele iara o sa ma astepte murdare in chiuveta. Imi vine in cap o schema cu toate lucrurile ce trebuie sa le fac saptamana asta si inchid ochii imaginandu-mi ca mai bine dorm o saptamana ca sa uit de toti si de toate din jurul meu.

Hai sa rasfoiesc putin cartea...Hai sa vad ce muzica mai am in player. Oricum mai am doua ore de ganduri, privelisti vazute pe geamul in miscare si citit.

Muzica imi canta in casti si cuvintele de pe cartea din fata mea parca zboara cand dau pagina cu pagina. Inca o carte calatoare citita in tren!

Respir adanc si zambesc. Uite si statia mea! Iarasi iau bagajul greu in spate si ma indrept spre iesire. Simt vantul care imi bate in fata din cauza geamului deschis, mirosul "imbatator" de la toaleta si o gramada de oameni care nu au rabdare. Fiecare cauta sa iasa in graba nestiind ca asta e ultima statie si poate ultima data cand mai iau trenul...

Melodia din player:

Invite!!

daca esti din Timisoara(sau treci prin Timisoara in datele astea) si vrei sa participi, esti invitat cu mare drag la urmatoarele doua evenimente. Esti rugat sa iti aduci cati mai multi prieteni :)

No`1 quote for now :

"You can complain roses have thorns, or you can rejoice that thorns have roses!"


says it all. Perspective counts!

"They say the greatest mistake is giving up, that true strenght lies in the will to keep trying. Keep hoping things will get better, keep reminding yourself of all you`ve accomplished, keep everything in perspective, keep up the fight! Because at the end of the day that`s what you`re left with: the knowledge that you did your best and that you`ll wake up tomorrow and try again."

fericire in constructie!

Pentru ca vreau sa impletesc intr-un mod foarte amical ratiunea cu sentimentul, m-am invatat sa scriu cu penelul inainte sa ating claviatura rece...

Da, titlul zice tare bine. Trebuie sa invat din nou ce inseamna fericirea. Nu vi se pare ca noi oamenii uitam asta adesea? Ne trezim ca vrem sa stim cum se rezolva o ecuatie de gradul doi fara ca noi sa ne fi uitat cum se face tabla inmultirii....what a pity!

De obicei tot ce fac e un pas maaare spre un scop pe care vreau sa il ating si uit sa privesc peste ce trec. Ajung frustrata ca nu am reusit sa fac pasul asta din prima si ma ascund in cutia mea de frica. Ei bine...poate o sa imi ia o viata sa invat asta, dar invat ca viata e compusa din pasi mici. E greu...nimeni nu a zis ca viata ii presarata cu petale de trandafiri...

Am reusit sa regasesc partea intelectuala din mine dar sentimentele le-am aruncat intr-un cos de gunoi de pe strada. Am crezut ca daca nu mai simt nu o sa mai fiu ranita dar am ajuns sa ii ranesc pe altii in schimb.

Trebuie sa accept anumite adevaruri: o sa mai cad de multe ori, o sa ma murdaresc tit de atatea ori, dar o sa ma ridic tot de atatea ori!

Am invatat ca amortind in mocirla in care am cazut, viata a trecut pe langa mine nestingherita...dar eu trebuie sa invat sa o trag de coada!

Bucura-te de lucruri mici!

Feel the rain on your skin

No one else can feel it for you!

Lupta vietii, de George Cosbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

God`s idea of spring

Cateodata uitam parfumul vietii, mai ales dupa o lunga, rece iarna...Dumnezeu insa ne reaminteste cum sa o luam de la capat, cum sa traim plini de tarie si cum sa folosim puterea revenirii la viata prin primavara.

Cand ma uit la primavara ma gandesc la un Dumnezeu care modeleaza lucrurile, care le creaza intr-un mod atat de tainic incat e minunat. Daca Dumnezeu imi numara pasii, se uita la mine si stie cand stau jos si cand ma ridic, El e Acelasi Dumnezeu care se uita de aproape cum infloreste o floare si cum creste un fir de iarba.

Dumnezeu e un Dumnezeu al detaliilor.

Primavara ne invata ca trebuie sa folosim puterea ce ne-a pus-o El la dispozitie pentru a revenii la viata. Daca toata iarna te-ai plans de dureri de spate si de frigul ce iti ingheta nasul, risca si iesi afara. Ploaia te invata lucruri noi asa cum zapada te invata iarna. Faptul ca iarna toata natura se acopera de zapada dar si faptul ca primavara e imbracata in verdeata si flori sunt doua lucruri diferite dar ne invata un singur lucru: Dumnezeu ramane credincios! El se ingrijeste ca fiecare lucru sa isi faca partea la momentul potrivit.

"Laudati pe Domnul [...] foc si grindina, zapada si ceata, vanturi napraznice, care impliniti poruncile Lui, munti si dealuri toate, pomi roditori si cedri toti..." Ps. 148:7-9

Un videoclip cu lectii de viata

Joshua

Vreau sa va fac cunostinta cu Joshua :)

Joshua are 25 de ani si locuieste in Elvetia impreuna cu mama si cele doua surori ale lui. Este inca la facultate, facultatea de Filosofie. Nu ii place sa aiba grija de animale asa ca are un catel virtual si nici nu lucreaaza desi munceste mult ca sa aiba o cariera.

Preocuparea lui majora e sa isi gaseasca scopul pentru care traieste. II este frica de moarte, desi e aproape sigur ca exista viata vesnica. Are un tatuaj cu semul egiptean Ankh, care inseamna viata vesnica, pe spate. E destul de dezordonat si singurul mod in care se poate calma este sa fuga! Nu ii prea place sa ia decizii majore pentru viata lui asa ca o cam da in bara fugind pana si de responsabilitati.

Nu asculta un anumit gen de muzica, nu are o culoare preferata si ii place sa se simta iubit desi nu prea stie cum sa ofere iubire celor din jur. De multe ori il gasesti uitandu-se adanc la tine si ai impresia ca are ceva cu tine. Oricat de ciudat pare, te studiaza defapt pentru ca e fascinat de felul cum oamenii reactioneaza in diferite situatii.

Ii place sa stea linistit si sa nu vorbeasca cu cei din jur prea mult. Nu are multi prieteni. Mama, surorile lui, cainele virtual si prietena lui din copilarie, Dania, sunt singurii cu care petrece timp. Cainele e doar un mod de a invata putina responsabilitate fara sa se prea implice emotional.

Nu ii place sa i se spuna ce sa faca ci crede ca se descurca sa iasa din orice situatie. Cand nu ii iasa ceva e in stare sa arunce toate lucrurile din jurul lui dar poate fi calmat cu o imbratisare care sa vina la momentul potrivit si de la cine trebuie.

Traeste o drama interioara...si asta ii cam distruge viata. Cred ca o sa afle curand rezolvarea la toate problemele lui. E chiar langa el, trebuie doar sa isi dea seama...

E foarte mandru dar in acelasi timp, undeva in interiorul lui, cauta sustinere, dar ii e frica sa arate asta!

Are ochii negri, parul la fel si nu prea il vezi zambind.

Desi poate nu ii o descriere completa...sper sa ajungeti sa il cunoasteti!

sad faces...

Ma tot uit la mine si la oamenii din jurul meu si nu mai vad zambete. Chestia asta se intampla de ceva timp, dar acuma ca se intampla mai mult si la mine parca observ tot mai mult cat de mare ii nevoia ca oamenii sa aiba un scop in viata...Inimile sunt tot mai plide de dezamagire, lucrurile iasa tot pe dos. Suntem dezamagiti de noi si credem ca cei din jur de vad ca o dezamagire. Parca lupta devine tot mai grea pe zi ce trece..."totul e desertaciune si goana dupa vant", cum zice Eclesiastul si ajung sa il cred desi nu eram de acord cu el. mi se pareacam pesimist...dar cred ca a avut atata intelepciune incat sa ajunga la concluzia asta!

mai jos va las cateva versuri la minut:

De pe buze mi-au fugit zambete

Fruntea e-ncretita mereu de-ngrijorare

Inima starpita de dezamagire...

Unde esti iubire?

Deep Things By Os Hillman

"He reveals the deep things of darkness and brings deep shadows into the light" (Job 12:22).

One of the great mysteries of the Kingdom is how God uses the darkest times in our lives to reveal greater depths of understanding of His ways. The only way we can receive these deeper things is to be driven to the depths of darkness. It is here that we discover important truths that He plans to use in our lives and the lives of others.

There is a process God uses to draw us into greater levels of intimacy. The first phase involves a depth of soul experience that causes great pain in our lives. We seek God for deliverance from the incredible emotional pain this causes. Our primary motivation for seeking God is to get out of our pain.

During this time, God meets us in the depths of darkness. We discover that He never left us but is in the midst of the darkness. We develop a new relationship with God. Gradually our motivation turns from removal of pain to love and intimacy with God. This is the place our Heavenly Father desires us to be.

During this season God will make spiritual deposits into your life. Others will be making withdrawals in the future from your life as well. You see, God reveals deep things in darkness that will be revealed in the light.

If you find yourself in great distress, know that God will bring your deep shadows into the light. The key to your deliverance is becoming satisfied in God. He becomes your all. He is your life. You will know your deliverance is near when your circumstances simply don't matter to you anymore.

Love the Lord your God with all your soul and see what things He will show you in the deep things of darkness.

.2000 roads

....an old fragment.

Vreau sa-ti povestesc despre calea asta ingusta. Acest drum pe care multi nu il prefera, nici eu de multe ori, e presarat cu trandafiri. Ce?! Ma apuca romantismele! Nu, nu, e presarat cu spini si bombe si cioburi si sarma ghimpata. Don`t get me wrong dar cand vezi la capat Imparatia Cerurilor ti asa usor sa mergi, nici nu mai simti spinii ce iti macina picioarele. Problema e urmatoarea: de prea multe ori calatorim cu capul plecat. Simtim un ghimpe mai mult decat altul si ne aplecam sa il scoatem. Nu stim ca vine Creatorul si il scoate ci ne incapatanam. Si pierdem din vedere ce avem in fata.

Cum bine stiti afara nu e tot timpul soare. Si vremea mai e si potrivnica. Asa e si pe drumul asta. Ma, uneori se face o ceata ca ti si frica sa mergi inainte. Faci prostia sa te opresti si sa pierzi tinta. Pe motiv ca e ceata, pe motiv ca ploua si tu nu iesi afara cand ploua, pe motiv ca nu iti place ce culoare au norii. Cand ai inceput calatoria a zis cineva ca e usor? Nu! Ti-ai luat angajamentul sa mergi pana la capat. Ce faci acuma, dai inapoi? Cateodata atata de mult tine ceata ca uiti de Imparatie si te ratacesti.

Exista si o parte buna in toata povestea asta. Desi nu vezi soarele el ii tot acolo. Desi nu vezi Imparatia ea nu s-a mutat peste noapte…ideea e sa mergi inainte pana ajungi la tinta. Desi nu o vezi, sa crezi ca Imparatia e tot acolo unde ai vazut-o in prima zi!