visand la vremurile trecute petrecute nestiind de tine parca era mai bine daca drumurile noastre nu se intersectau niciodata....imi pare rau acuma dar trebuie sa privesc inainte iar pe tine sa te las in urma, pentru ca lumea mea se va vesteji daca tu ma mai urmaresti in gandurile mele nepatrunse, iar florile plantate cu atata caldura si dragoste vor prinde radacinile regretului si vor intuneca cerul plin de raze cristaline altadata....
dispari in ceata adunata de sub frunzele copacilor proaspat infloriti si deznoada-mi viata de legaturile tale veninoase dar incredibil de dulci.
du-te si priveste apusul nesfarsit in misterul pe care il port fata de tine si poate atunci iti vei da seama cine sunt eu...si de ce exist...si poate o sa-mi spui si mie de ce ai uitat acele vremuri trecute pline de candoare si rasete sublime. Lumea mea de clestar e pecetluita cu amintirea ta....and it`s falling apart because of you.
vreau inca sa am locsorul meu de liniste care e deranjat de amintirea chipului tau si surasului tau care spunea atatea....
locsorul acela care te tinea ascuns intr-o cutiuta frumos decorata de mine, in care mi-am dat toate silintele sa te reprezinte...sa spuna despre tine tot ce esti si putin peste...o cutie care desi personalizata si reflectia caracterului meu sa te arate impletit cu mine...iesind o singura ramurica din care o Floare Sfanta sa rasara, iar acea Floare sa ne conduca in viata pentru ca acesta e scopul....
Dar ai plecat...sau te-am indepartat...nu stiu...dar amintirea ta va mai striga inca in noptile singuratice iar eu o voi tacea cu sangele purificator al unei inimi frante!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu