Zambetul care acopera

Am invatat sa acopar cu-n zambet. Dor. Rusine. Durere.

Cand oamenii mai mari vorbeau despre masti imi imaginam acele obiecte decorative cu care ne acoperim fata la vreo petrecere. Nu stiam ca fata insasi poate fi o masca.

N-am de unde sa stiu ca tu, prin zambetul tau, imi ceri rugator sa-ti descopar frica, dar nici tu nu ai de unde sa stii ca eu iti ofer un zambet care nu a fost increstat intr-o masca.

Visez la fericiri pure!

Stiu...pana la urma visez la utopii. Dar efectiv mi-e dor de acele momente in care fericirea e fericire si punct. Acea fericire pe care o aveai cand primeai o bomboana de la bunica, sau cand iti dadea o lingurita de dulceata din nucile verzi pe care te-ai chinuit toata ziua sa le cureti.

Acum, mi se pare ca traiesc o fericire falsa. Ma umplu cu lucruri faine care se golesc instantaneu. Ca si cand as arunca apa dintr-un pahar in chiuveta. Parca nu ma pot bucura de un concert de colinde fara ca, mai apoi, sa vin acasa si sa imi plang neajunsurile. Nu ma mai pot bucura de prieteni, pentru ca mai apoi sa vin acasa si sa vad cat de singura sunt defapt.

Cand eram copila cel mai bun prieten imi devenea cel care mi-a impins hinta ca sa prind avant, sau fata cu care am impartit un sotron in curtea scolii.

Mi-e dor de sentimentul acela de siguranta pe care il aveam cand stiam ca ma tine mama in brate si nimeni nu imi poate face rau.

Nu stiu...pur si simplu mi-e dor de fericiri care dureaza. Care raman impregnate in suflet cum ramane o fotografie pe hartia fotografica.

Visez la fericiri pure! Visez la utopii.

Cred ca momentul in care incepem sa ne pierdem speranta, incepe declinul nostru ca persoana. 

Incepem sa nu mai vedem motivele pentru care merita sa luptam, pentru care merita sa facem o diferenta.

"He who postpones the hour of living rightly is like the rustic who waits for the river to run out before he crosses" (Horace)

Admiration

Nu stiu cum e la voi, dar eu am in viata mea cateva persoane dragi, interesante, la care tin (intr-un fel mai special), dar pe care nu le cunosc personal.
Stiu ca poate pentru unii suna ciudat, dar sunt persoane pe care le admir asa de la distanta, cu o anume dorinta de a stii mai multe despre ele, dar pe care sunt sigura ca nu o sa le cunosc niciodata.

Sa il luam ca exemplu pe George (din motive personale am schimbat numele persoanelor) in a carui scrieri m-am regasit de multe ori si m-au facut sa vad viata mai colorata. Mi se pare un tip genial din atatea puncte de vedere, incat chiar cred ca ne-am intelege de minune daca ne-am cunoaste. E o persoana talentata, sarcastica si implicata in atatea chestii faine.
O alta persoana e Sanda, un fotograf genial si cu viziune. Calatoreste mult si are prieteni multi si faini. Am avut ocazia sa o vad face to face o singura data si, ce e drept, am fost emotionant de entuziasmata de tot ceea ce facea.
Ar mai fi si Paul, care are mereu o replica geniala pentru oricine, Mihai, baiatul galant si misterios, mereu gata sa ofere un zambet si o mana de ajutor sau inca vreo cativa care sunt pe lista.

Poate nu o sa stiu niciodata daca o sa ii cunosc mai bine, sau mai bine zis personal, sau daca o sa imi schimb parerea despre ei din momentul in care o sa ii cunosc mai bine.

Oricum, chestia asta m-a facut sa ma gandesc daca ma are si pe mine cineva "in vizor", cum ii am eu pe acesti oameni :D
Poate nu o sa stiu niciodata, dar partea fun si misterioasa e ca nici ei nu o sa stie, poate niciodata, ca altcineva ii admira :)

The perfect man vs. Breakfast at Tiffany's

Being bored I started to look for a movie on my computer. And since I didn't have any internet connection, I had to pick from my old list of movies I saved on my lap top. So which one to see again, for like the 3rd time?

I chose ¨The perfect man¨, because I couldn't remember much of it.

And I don't know if you had been through the situation when if you read a book some time in your life you see the situation in a way, and if you read it again you see the situation with a whole different view!

This happened to me with this movie. Well I don't believe in perfect people, that means there isn't such a thing as a perfect man, but this movie is about something else. I don't consider it is a chick flick, but rather a good lesson.

It is a good lesson about overcoming the fear of sticking in one place, beeing with people for more than a little while and just make strong relations despite your fears.

I don't want to sound cheesy, but everyone has fears, it's a fact, and we have to overcome them somehow.

I don't kknow if the producer of this movie inspired himself from other movies or books, but the Holly from this movie is very much alike Holly from ¨Breakfast at Tiffany's¨. They even have the same name and their stories are very much alike.

They move a lot when they seem to end their ¨affaires¨ in one place. In ¨The perfect man¨ Holly moves around because of her mother's bad relationships with men, and Holly from ¨Breakfast at Tiffany's¨, well she runs from herself eventually.

If you want to spoil the movie, here's the ending:

If not, I recomend the whole movie.

Better said, both movies. They're not about perfect people, they're about finding the perfect person for them and just overcoming that fear that strangled them untill then. But it is also about someone beeing next to them and helping them overcome that fear.

I hope I will learn to stick to some place, to some person, someday. These movies just showed me the good part in sticking to someone :)

Ce este Dumnezeu?

In ultima vreme citesc o carte din care am mai tot postat fragmente mici. Cred ca acest fragment o sa fie cel mai lung, si poate ultimul, pe care o sa il postez din aceasta carte, dar sper sa va fac curiosi sa cititi mai multe din ea. Cartea se numeste "Dovezi ale existentei lui Dumnezeu" si este scrisa de Richard Wurmbrand. Imi place ca nu e o carte care ataca ateismul si nici nu proslaveste religia. Te face sa te gandesti daca Dumnezeu chiar exista sau nu, aduce argumente pro si contra, te ajuta sa cauti o concluzie proprie analizand argumentele ce le aduce autorul. Nu iti da un raspuns prestabilit!

Deci, aici e fragmentul (chiar daca pare lung, eu il recomand :D, si daca asta e suficient ca sa il cititi, ma bucur :):

"Sa presupunem ca Dumnezeu exista. Ei bine, cine este El? Ce este? Ce ne imaginam cand spunem "Dumnezeu"?

La aceste intrebari exista un singur raspuns: Dumnezeu este Dumnezeu. Orice enumerare a calitatilor Lui nu este Dumnezeu. Numele "Dumnezeu" nu este Dumnezeu, asa cum eu nu sunt numele meu sau orice alta denumire. Numai Dumnezeu este Dumnezeu.

De vreme ce Dumnezeu depaseste totul, toate afirmatiile despre El in cuvinte aplicabile in alte domenii, capata un sens diferit. Ceea ce un prizonier si un milionar numesc o mancare buna, sunt doua lucruri complet diferite. Un om primitiv nu considera o simfonie de Beethoven ca fiind o muzica buna.

Cum este Dumnezeu? In Biblie se spune ca:"El avea infatisarea unei pietre de iaspis si de sardiu"(Apoc. 4:3). Daca te intrebi de ce a fost descris ca o piatra, raspunsul corect este ca daca ar fi fost folosita orice alta asemanare, s-ar fi pus aceeasi intrebare. In Biblie, Dumnezeu este numit om, razboinic, sot. El este asemanat cu un leu care racneste si asa mai departe, pentru a ne arata ca Dumnezeu poate fi asemanat cu orice.

In "Exodus Rabah" se spune ca cineva a intrebat pe rabinul Joshua ben Perachiah de ce Dumnezeu a hotarat sa vorbeasca cu Moise dintr-un tufis de spini. El a raspuns: "Se pot pune intrebari interminabile cu privire la tot ce face Dumnezeu; totusi n-am sa te las fara raspuns. Dumnezeu a ales tufisul cel mic si saracacios pentru a te invata ca nu exista nici un loc pe pamant unde Dumnezeu sa nu fie prezent, chiar si intr-un tufis de spini".

Conform Bibliei, Dumnezeu poate fi prezentat in diferite stari. El poate fi treaz, poate sa Se ridice, sa Se intoarca in inaltimi (de unde?), sa cante, sa strige, sa binecuvanteze, sa blesteme. "Dumnezeul nostru este in ceruri", spune psalmistul. "El face tot ce vrea" (Ps. 115:3).

Nu putem exprima in cuvinte exact ceea ce este El, deoarece El este in centru, pe cand existenta noastra este periferica. Centrul unui cerc nu poate fi desenat, pentru ca centrul real este centrul punctului desenat.

[...]

Thomas Aquinas, in cartea sa "Afrirmatii", a fost primul care a folosit expresia "atributele lui Dumnezeu". Dumnezeu este numit bun, puternic, drept si asa mai departe. Toate aceste insusiri atribuite lui Dumnezeu semnifica unul si acelasi lucru, dar sub diferite forme, astfel incat ratiunea noastra limitata sa-L poate intelege in diferite feluri.

Luther scria: "Cel ce crede ca Dumnezeu este manios, are un Dumnezeu manios; cel ce crede ca Dumnezeu este iubitor, acela are un Dumnezeu iubitor, omul are ceea ce crede ca are".

Nu L-am vazut pe Dumnezeu, dar vedem frumusetea si intelepciunea creatiei Sale, calitati pe care nu le-ar fi putut darui daca nu ar fi fost parte din El Insusi.

Daca omul poate sa se comporte in diferite feluri, Dumnezeu poate si mai mult. El te poate duce la lumina sau te poate lasa in intuneric (Pl. lui Ieremia 3:2).

Fara sa cugetam prea mult la Dumnezeu, noi sesizam aceste cateva lucruri prin credinta simpla si suntem satisfacuti. De ce am medita despre Dumnezeu? Ce ar putea sa mediteze un protozoar despre om? Daca ar avea cel putin o minte micuta, el ar putea sti ca perceptiile sale despre om nu pot fi decat false.

Cand fiul meu avea cinci ani, m-a intrebat odata: "Ce sa fac? Sunt plictisit!" I-am raspuns: "Gandeste-te la Dumnezeu." El a spus: "De ce m-as gandi eu la Dumnezeu cu mintea mea mica? Lasa-L pe El cu mintea Sa mare sa Se gandeasca la mine."

Biblia spune ca, pentru Dumnezeu, o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi, deoarece El traieste inafara timpului. Intr-o zi, timpul nu va mai exista nici pentru noi. Vom fi cu El si atunci vom cunoaste.

Pana atunci, sa nu-L plictisim cu intrebari, in special cu vesnicele noastre de ce si pentru care motiv? De vreme ce lumea lui Dumnezeu este in afara timpului, ea nu se imparte neaparat intre cauza si efect. Intrebarea "de ce?" apartine unui alt domeniu si de aceea nu are raspuns.

In loc sa ne angajam in toate aceste speculatii, noi simplu credem. Dumnezeu S-a revelat pe Sine ca fiind dragoste. El S-a revelat si ca judecator al tuturor, e adevarat, ceea ce dovedeste ca pacatosii au de ce sa se teama. Dar una dintre calitatile lui Dumnezeu revelate in Biblie (ex. Iona 4:2), este aceea ca Se caieste de rau. Asadar, pacatosii care se intorc la El, pot fi plini de incredere, siind ca amenintarile Sale cu pedeapsa nu sunt absolute.

In loc sa rascolim adancimi pe care nu le putem intelege, ar trebui sa incercam sa facem cinste lui Dumnezeu. Daca cineva doreste sa stie cum este Dumnezeu, ar trebui sa poata sa descopere acest lucru uitandu-se la un credincios. Cauta fiinta care se aseamana cel mai mult cu Dumnezeu, omul care traieste asa cum ar trai Dumnezeu daca ar fi pe pamant si vei sti ceva cu privire la El.

Multi au cautat pe Dumnezeu in ceruri. Erau sortiti esecului. Cum ai putea avea succes cand cauti pe cineva, ale carui nume, trasaturi si locuinta sunt necunoscute? Dumnezeu Se prezinta sub multe forme si nume, ca unul care nu doreste sa fie descoperit. Nimeni nu L-a vazut vreodata. Nu avem nici fotografia, nici amprentele Lui. Fostul Sau templu din Ierusalim nu mai exista; nici Biserica primara in care toti credinciosii erau o inima si un suflet.

Nu exista nici cea mai mica posibilitate sa gasesti un astfel de Dumnezeu.

Dar El ne gaseste pe noi si ne cheama sa fim nascuti din nou si sa incepem o viata noua, asa cum ar trai-o Dumnezeu daca ar fi pe pamant.

Un copil a desenat odata pe Dumnezeu. El a fost mustrat: "Renunta la incercarea asta prosteasca, Dumnezeu este de neconceput". El a raspuns simplu: "Cand am sa termin desenul, va fi cunoscut".

Dumnezeu invizibil devine vizibil in aceia care prin credinta, sunt schimbati din slava in slava dupa chipul Lui (2Cor. 3:18).

Asemanarea noastra cu Dumnezeu consta in faptul ca si noi suntem creatori. Fiecare isi creeaza propria ambianta, lumea in care traieste, exact asa cum viermele de matase isi tese coconul. Omul este creatorul lumii lui, buna sau rea. Omul plin de credinta, construieste cea mai buna lume, un paradis.

Intr-o lume ca aceasta, cu frumusetile si placerile ei, un om poate ajunge la stari ametitoare de bucurie. Creatia lui Dumnezeu este detectabila si cu atat mai mult este Dumnezeu care da farmec intregii creatii. Si daca viata creata este buna, cu atat mai mult este Creatorul ei, Cel ce a dat omului puterea de a crea. Si daca mantuirea este buna, cu atat mai mult este Datatorul ei.

Asadar, noi iubim pe acest satisfacator Bun, in care este cuprins tot ce este minunat. De aceea El este numit in ebraica El-Shadai, Dumnezeu suficient. Oare ce nu va da El iubitilor Lui?

Traind cu El, ne bucuram de orice bucurie a lui Dumnezeu si a creaturilor Lui. Orice bucurie care nu izvoraste din Dumnezeu nu este deplina."

(Dovezi ale existentei lui Dumnezeu-Richard Wurmbrand, pp. 91-96)

Nu exista atei in ¨situatii limita¨

¨Pe cand eram intr-o inchisoare, un ofiter inarmat cu un baston de cauciuc m-a amenintat:

- Sa nu cumva sa indraznesti sa mai vorbesti despre Dumnezeu in celula, ca o patesti. Ce dovada ai ca Dumnezeu exista? Am raspuns:

- Este greu sa aduci o dovada unui om cu bata in mana. Bata poate sparge capul ce contine dovezile. Insa dati-mi voie sa va pun o intrebare: am cunoscut personal nenumarati atei care in ceasul mortii au regretat ca nu au crezut si s-au pocait. In ultima clipa ei au strigat ¨Isus¨ sau ¨Maica Domnului¨. Va puteti imagina un credincios murind cu regretul ca a crezut si implorand: ¨Darwin!...Marx!...Voltaire!...Veniti si eliberati-ma de credinta?¨

Omul este condus de propriile lui ganduri. Dar in care din acestea te poti increde? Ca orice altceva, gandirea trece prin susuri si josuri. Uneori suntem pe culmi, alteori in adancuri. Putem avea incredere in gandire doar atunci cand se afla in plin apogeu. Asta se intampla in ¨situatii limita¨, cum le numeste filosoful german Jaspers, cand sufletul este extaziat la vederea frumusetii sau cand este in cautarea presanta a unei solutii in momente de mare pericol, ca acela cand trece intr-o lume necunoscuta.

In astfel de momente nu exista atei. Omul este cuprins de teama cand i se apropie ceasul mortii. Se afla la poarta marelui mister. Credinciosii nu parasesc credinta intr-un astfel de moment, dar ateii renunta deseori la necredinta lor, pentru ca normal este sa crezi.

In ziua aceea am scapat nebatut.¨

(Richard Wurmbrand- ¨Dovezi ale existentei lui Dumnezeu¨

Why I hate religion, but love Jesus

Am gasit asta la cineva pe facebook si chiar am vrut sa dau share.

Note to self: I really have to work on many aspects of the Christianity I claim to practice. Many times I just practice a religion instead of being a real Christian!! And I really believe this guy is so right in what he is saying!

What about joy?

I simply adore preaches. It's likely that I have a few favorite preachers, but some simply surprise me! And I don't think that the surprise comes from them...I think it comes from God. He likes to surprise us.
He always answers when we have an open heart  to listen to what He has to say to us. And I feel so blind sometimes...I let blindness cover me so much that I forget to open my heart.
I live my life, I do things that I think are good, but I forget doing them with joy in my heart and today God reminded me of that. He says through Paul: "Rejoice in the Lord always. I will say it again: Rejoice!" Philippians 4:4
It's a verse a friend of mine always told me. It's a verse I always see in the Bible, and I hope I learn to do it. To rejoice is a command here.

How much better is the life of he who rejoices. He does all things to praise God and only Him. He does things with hope, He doesn't mind if the circumstances are bad, he knows he can learn a lot of lessons from the circumstances.

I also remembered this verse during the preach:

"Consider it pure joy, my brothers, whenever you face trials of many kinds, because you know that the testing of your faith develops perseverance. Perseverance must finish its works so that you may be mature and complete, not lacking anything" James 1:2-4

Rejoice! Rejoice! What a hard lesson, but once you learn it is so fulfilling!